Ganditi-va pentru o secunda la cum v-ati simțit înainte de a merge în concediu. Eu una, înainte de concediu, excursie sau călătorie sunt foarte entuziasmată. Îmi place să fac planuri, să caut locuri, să visez cu ochii deschiși la ce minunat va fi! Pe măsură ce se apropie ziua plecării încep îngrijorările. Oare o să fie ok drumul? Oare o să ajungem cu bine la destinație? Dacă se strică mașina pe drum? Dacă se prăbușește avionul? Dacă ne îmbolnăvim pe-acolo? Dacă am uitat ceva esențial? Dacă ne rătăcim?
Aceste gânduri generează o anxietate anticipatorie (teamă față de ce s-ar putea întâmpla în viitor), stare pe care cel mai probabil mulți copii o simt pe măsură ce prima zi de școală se apropie tot mai mult. Sub starea generată de începerea școlii, de regulă, se pot ascunde două mari temeri ale copiilor:teama de necunoscut și teama de a fi separați de părinți.
Deși nu există o rețetă magică care să facă să dispară aceste temeri, ele pot fi ușurate dacă le oferim suficiente oportunități de a exprima ceea ce simt și îi îngrijorează și folosim modalități eficiente de a gestiona trăirile lor.
Revenind la analogia cu concediul, dacă vă exprimați îngrijorările și răspunsul pe care îl primiți este ”Stai liniștită, o să vezi ce fain o să fie”, asta vă face să nu mai simțiți îngrijorare? Dar dacă cineva ar avea răbdarea să stea să vă spună că nu vă puteți rătăci fiindcă e instalată pe telefon o aplicație de navigare actualizată, că dacă ați uitat ceva se poate cumpăra de acolo, etc.
Copiii au nevoie să le ascultăm întrebările și să le răspundem onest și detaliatastfel încât să își poată diminua frica de necunoscut. Părinții copiilor cu care eu m-am întâlnit la cabinet îmi spun că primesc astfel de întrebări de la copii:
Cine va fi învățătoarea mea? Unde e școala, unde e clasa mea?
”Lasă c-o să vezi când începe școala” e un răspuns cu șanse mari de a-l face și mai anxios. Unele școli (cred că majoritatea) organizează Ziua Porților Deschise. Au desemnată o zi în vacanță sau la un sfârșit de săptămână în care oricine poate intra în școală. Profitați de această oportunitate dacă știți că aveți un copil mai anxios și mergeți înainte de începerea școlii să vadă școala și chiar să își cunoască învățătoarea.
Ce voi face la școală?
”O să înveți lucruri noi și o să-ți faci mulți prieteni” e un răspuns vag care are șanse mici să aline temerile copilului. Încercați o abordare mai practică și pragmatică, la acestă vârstă copiii oricum gândesc în termeni concreți, așa că de ce să nu profitați de această caracteristică a lor? Mai bine descrieți-le concret: ”În primul rând, când ajungi la școală te dezbraci, îți pui lucrurile în dulapior după care mergi și te așezi în bancă. Locul tău în bancă ți-l va spune învățătoarea. După care, ca și la grădiniță veți face tot felul de activități. Într-o zi veți cânta, în alta veți picta, etc”. Repetați cu ei aceste lucruri, jucați-vă despre ele, nu doar le povestiți, reduceți astfel nu numai teama de necunoscut, dar îi înarmați și cu competențe pentru a se adapta mai ușor.
Mergeți și cumpărați împreună lucrurile necesare pentru școală. Pe măsură ce le cumpărați povestiți despre ele, la ce folosesc, când se folosesc.
Cât o să stau la școală?
Aici am constatat că părinții știu cel mai bine ce frică se ascunde sub întrebare, frica copiilor de abandon, de a nu fi separați de părinți. Din dorința de a liniști și de a îmblânzi această frică răspunsul e adesea: ”Foarte puțin. Câteva ore. Nici n-o sa-ți dai seama când trec”. Pentru că cei mici nu pot judeca ce însemnă ”Câteva ore” e posibil ca ei să-și traducă ”Nu mai vine niciodată după mine”. Puține? Ce înseamnă ”puține?”. Și dacă o să decideți după o vreme că rămâne la semi-internat? Cum o să mai puteți spune ”puține?”. În aceeași manieră ca mai sus, arătați-le concret cât stau folosindu-vă de două activități:
- Puteți desena un cerc mare, îl împărțiți în 12 cadrane și colorați acele cadrane corespunzătoare orelor pe care le petrece la școală. Poate nici așa nu înțelege, însă cel puțin are o reprezentare concretă la care să vă puteți întoarce când discutați despre timp și cum se folosește el.
- Luați un calendar și colorați zilele de luni până vineri. Vor avea astfel o imagine despre când va fi în școală și când va fi acasă cu părinții.
Teama de necunoscut și teama de separare nu apare numai la copii, sunt convinsă că o trăiți și voi, ca părinți. Povestind cu clienții mei și cunoscând și din experiența mea de mamă ele merg mână în mână. Mai rar am întâlnit un copil anxios ai cărui părinți să nu fie la rândul lor cuprinși de temeri. Știu că e greu să ajutăm un copil care ne arată în oglindă propriile nostre frici. Cu toate acestea, la fel cum în avion trebuie să ne punem masca de oxigen întâi pentru noi înșine și abia apoi pentru copil, și când vine vorba de temerile copiilor va trebui să ne ocupăm de ale noastre în primul rând. Sau deodată, practica mi-a arătat că se poate ca și mama și copilul să vină la consiliere și ambii să își îmblânzească temerile concomitent.
Uneori întrebările denotă mai mult decât teama de necunoscut sau teama de a se separa de părinți.
- Dacă trebuie să merg la toaletă și nu știu unde e?
- Dacă merg la toaletă și nu mai știu unde să mă întorc?
- Dacă nu va dori nimeni să se joace cu mine?
- Dacă alunec și cad iar ceilalți râd de mine?
La baza acestor îngrijorări stau mecanisme deficitare de adaptare la situații noisau un temperament mai retras, mai prudent. Capacitatea de a ne adapta la situații noi diferă extrem de mult de la o persoană la alta. Este una dintre trăsăturile de temperament cu care ne naștem și drept urmare e destul de impermeabilă la schimbare. Modul în care exprimăm această lipsă de capacitate de adaptare e foarte diferit:
- Unii copii pot să plângă cu disperare, pot să aibă accese de furie și chiar să revină la comportamente ”de bebeluș” care credeați că au trecut demult.
- Alții se pot retrage în ei și refuză să vorbească sau să participe la viața de familie.
Dacă apar astfel de comportamente… răbdare. Ignorați comportamentele, nu încercați să îl faceți să se simtă și mai rău luându-l peste picior dacă începe să ude patul, să vorbească ca un bebeluș sau să aibă crize de furie ca la 2-3 ani. Nici nu vă opriți să vorbiți despre școală în speranța că poate ”uită”. Nu uită, la fel cum nu putem ignora dacă am avea un elefant în cameră. Continuați să povestiți și să mențineți o atitudine pozitivă despre școală.
Uneori știm și vedem în comportamentul lor că le e teamă. Dar ei nu pot formula în cuvinte temerile lor. Chiar și atunci îi putem ajuta, chiar și temerile nespuse pot fi îmblânzite sau descoperite:
- La 6-7 ani cât au când încep școala copiii încă se joacă cu păpuși sau alte personaje, jucării de pluș. Uitați-vă peste întrebările de îngrijorare de mai sus și încercați să le aduceți la suprafață în jocul cu plușurile.
- Împărtășiți temerile voastre din prima zi de școală. Povestiți-le experiența voastră. Dacă nu vă amintiți, inventați o experiență. Dar nu povestiți doar despre frica ce-ați avut-o (care îi va face să se simtă înțeleși și acceptați), povestiți neapărat despre cum ați rezolvat frica (care le va da fie încredere că se va termina cu bine, fie îi va ajuta să își construiască strategii de adaptare). ”Știi, îmi amintesc cum eram eu în prima zi de școală. Eram atât de îngrijorată că nu puteam nici dormi. Îmi era tare frică că nu o să știu ce să fac, că n-o sa-mi găsesc clasa sau locul în bancă. Dar după ce am ajuns acolo și am văzut-o pe învățătoare m-am liniștit. Ne-a spus ca oricând putem să o întrebăm tot ce vrem și ea ne va răspunde”. Sau ”Când eram eu de vârsta ta îmi era frică că nu o să-mi pot face niciun prieten la școală. Dar am reușit până la urmă. Vrei să știi cum am făcut?” după care puteți continua în ideea formării de abilități sociale: cum să își facă prieteni, cum să inițieze o conversație, etc.
- Citiți împreună cărți care vorbesc copiilor despre prima zi de școală. Eu am o carte care-mi place mult, Harry și dinozaurii merg la școală. O puteți ”asculta” și aici. Are de toate: și despre rutina (gândindu-ne la întrebarea ”ce se va întâmpla acolo”) și despre temeri. Poate fi un bun punct de plecare pentru discuții despre prima zi de școală.
Am împărtășit cu voi o parte din experiențele pe care le pot avea copiii (și părinții) la începerea școlii așa cum le-am întâlnit fie cu clienții mei, fie cu copilul meu. Cu siguranță nu am acoperit tot.
Pe voi sau pe copilul vostru ce vă neliniștește legat de prima zi de școală? Puteți lăsa întrebările în comentarii sau să trimiteți întrebările vostre la adresa diana@parintecuminte.ro
Sursa foto: https://bit.ly/2bNXXgL
Referinţe bibliografice:
Charles E. Schaefer and Theresa Foy DiGeronimo’s – How to Talk to Your Kids About Really Important Things: Specific Questions and Answers and Useful Things to Say
