Bullying-ul și tachinarea sunt două lucruri diferite

 

Există o mulțime de informații disponibile astăzi despre bullying și o conștientizare mai mare decât oricând a problemei. Salvați Copiii România a realizat primul primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în şcolile româneşti. Studiul a fost realizat în vederea unei mai bune înţelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violenţă între copii.

Știm că bullying-ul este o forma de agresiune care poate fi atât verbală, cât și fizică. Știm că este un dezechilbru de putere. Știm că produce suferință – atât fizică cât și emoțională.

Bullying-ul nu e totuna cu tachinarea?

Nu. În limba română nu este (sau cel puțin nu am găsit până acum) un termen care să exprime într-un singur cuvânt esența fenomenului. Tachinarea nu este același lucru cu bullying.

Când este vorba de agresiune și când este vorba de tachinare? 

Am simțit nevoia să scriu acest articol pentru că e necesar pentru noi, ca părinți, să întelegem că nu orice schimb de replici mai acid e bullying.

Nu orice șicanare e bullying.

Diferența majoră între bullying și tachinare e aceea că

Tachinarea nu produce suferință, fiind un mod de comunicare.

Ea poate fi jucăușă, nu are neapărat o conotație negativă. Prin contrast, bullying-ul produce suferință, nefiind o formă de comunicare ci o formă de agresiune.

Tachinarea ca mod de comunicare

Tachinarea este o modalitate de comunicare socială, un schimb social.

Întocmit în spiritul corect, poate fi chiar benefic. Atunci când copiii se iau unul pe altul peste picior despre haine, gusturi muzicale sau comportament, acest lucru îi ajută să învețe să facă față criticii sau zeflemelei. Face parte din modul în care se leagă prieteniile.

Tachinarea e un comportament pro-social care are multe beneficii. Poate fi folosită pentru a stabili și a menține prietenii, pentru a exprima afecțiunea și a rezolva conflicte. Poate fi folosită pentru a promova legătura și afilierea într-un grup de oameni.

Tachinarea ca mijloc de comunicare a afecțiunii

Să luăm ca exemplu un copil care ratează un coș la un meci de baschet. Acestui copil, un coechipier îi spune: “Hei Alex, excelentă aruncare!”. Această remarcă este o formă de afecțiune pentru că îi comunică celuilalt că nu e grav că a ratat acel coș. Îi transmite mesajul “Totul e ok, putem să ne distrăm, nu e cazul să facem caz de o aruncare ratată!”

Tachinarea ca mijloc de influențare a comportamentului cuiva 

Un copil ar putea spune altuia: “Nu mai râde, cap pătrat! Ăsta-i un film prost!” sau “Ce-i cu bluza asta pe tine? ” În acest caz tachinarea este menită să schimbe comportamentul cuiva – să îl atenționeze să nu mai râdă la glume proaste sau să renunțe la a purta o bluză care nu-l avantajează.

Ambele forme de tachinare sunt modalități prin care prietenii pot să se ia reciproc peste picior sau să facă haz unul pe socoteala altuia.

Spre deosebire de copiii care sunt hărțuiți, copiii care se tachinează pot alege dacă continuă sau termină schimbul de replici. Dacă un copil se supără, celălalt se oprește. Comentariile nu au fost niciodată menite să rănească în primul rând.

În exemplul cu bluza presupunem că răspunsul copilului este “Mie îmi place, nu te mai lega de bluza mea. E cadou de la bunica și țin mult la ea“.  Presupunem ca celalalt copil spune “Scuze, n-am știut. Nu mă mai leg de bluza ta“. În acest caz conversația se încheie amiabil, prietenos. Unul dintre copii spune că a fost încălcată o limita și celalalt copil înțelege și se retrage.

Atunci când limita nu este acceptată în mod repetat de către cel care tachinează, intrăm în zona bullying-ului!

Tachinarea ca mijloc de promovare a afilierii

Aici aș putea aduce exemple grele, ținând cont că lucrez mult și cu adolescenți. Adolescenții își vorbesc unul altuia folosind apelative pe care nici nu le pot scrie aici ca exemple! Cu toate acestea, se distrează și se simt bine comunicând în felul acesta. Simt că aparțin unii grup și împărtășesc un cod la care doar cunoscătorii au acces.

În tachinare toată lumea se distrează și se simte bine.

Prin contrast, bullying-ul e menit să rănească, să producă suferință

Bullying-ul verbal este diferit de tachinare. Nu se face ca o modalitate de a lega sau întării prietenii. Dimpotrivă, e exact invers.

Scopul este acela de a face victima să se simtă înjosită și rușinată și de a-l face pe agresor să pară superior.

Poate începe ca tachinare. Dar când se face în mod repetat, când nu se oprește deși a fost comunicată trecerea peste o limită, când e făcuta cu intenția de a-l răni pe celălalt, de a-l face să sufere, devine agresiune.

Agresiunea verbală  include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist.

Se poate întâmpla atât în persoană cât și online, prin intermediul rețelelor de socializare, prin mesaje sau prin e-mail.

Agresiunea de orice fel este un dezechilibru de putere. Victima, de obicei, nu a provocat hărțuirea. De asemenea, s-ar putea să nu se poată apăra. Agresorul nu se retrage. Intenția lui este să fie ostil, iar scopul este să domine.

De ce e important să conștientizăm diferența dintre bullying și tachinare?

Cunoașterea diferenței dintre teasing și agresiune este importantă întrucât determina modalitatea de acțiune. În ambele cazuri ne putem ajuta copilul

  1. să înțeleagă ce se întâmplă de fapt și
  2. cum să răspundă.

Dacă e vorba de tachinare, nu vă concentrați asupra schimbării condițiilor exterioare – alegeți să vă echipați copilul cu uneltele necesare de a face față acestui mod de comunicare!

Dacă bănuiți că e vorba de bullying, soluțiile pot fi foarte complexe, dar e important de știut ce să faceți și mai ales ce sa nu faceți. Tentația de a răspunde prin agresivitate verbală sau fizică e puternică, părinții se aprind repede când vine vorba de siguranța copiilor lor. Nu neapărat aceste impulsuri sunt o soluție potrivită!

Despre abordarea pe care o propun în cazul bullying-ului, am să pregătesc în curând un articol pe parintecuminte.ro. Vă puteți abona la newsletter pentru a afla când va fi publicat, precum și o listă de resurse diverse, folositoare pentru a întreține starea de bine și de sănatate psihologică.

ABONARE NEWSLETTER

Comments

comments