Rezoluțiile de început de an pot fi despre familie
Încă lucrez la rezoluțiile mele pentru anul curent. Dar numai pentru că nu am lista definitivată încă, nu înseamnă că nu pot să încep cu ce îmi este clar de pe acum că vreau să fac.
“Să ai un an nou mai bun!” a fost urarea frecventă pe care am primit-o anul acesta. Și-mi doresc să fie mai bun ca cel care a trecut.Dar oricâte urări aș primi, știu că o parte din responsabilitatea de a fi un an mai bun e la mine.
Despre fericire și starea de bine și despre cum o cultivăm am scris aici si aici. Despre modalități concrete de a o face, îmi propun și vă propun un prim exercițiu (preluat de la dr. Martin Seligman):
În fiecare seară, timp de o săptămână, înainte de a vă culca, scrieți trei lucruri bune care s-au întâmplat în acea zi apoi reflectați asupra motivelor pentru care acele lucruri au mers bine.
Încep eu cu lista mea:
- M-am întâlnit cu colega și prietena mea Loredana și am avut o discuție consistentă și densă. A fost o întâlnire binefăcătoare și pentru suflet și pentru minte. Era o întâlnire dorită de mult, dar neînfăptuită.
De ce s-a întâmplat? Care e motivul?
Pentru că am hotărât că nu mai amân întâlnirea, pentru că atunci când Loredana mi-a scris să mă informeze despre ceva, după “mersi de info” a urmat “în weekendul asta sunt singură, ne vedem?” și după alte 2-3 replici a urmat.
“Hai acum. Ne vedem in 5 minute”. Nespecific mie care sunt un om al planurilor si al programelor.
Răceala care începea să se contureze încă din seara precedentă, a hotărât să plece la fel de neașteptat pe cum a venit.
Nu stiu sigur pentru ce a venit sau a plecat, dar sunt recunoscătoare că nu m-a ținut locului mai mult de o zi.
Dacă reflectam asupra răcelii mele cândva în jurul amiezii aș fi trecut-o pe lista de evenimente negative pentru că m-a împiedicat să plec weekendul ăsta așa cum fusese programat, pentru că îmi dă o stare de sfârșeală care mă determină să fac totul cu viteza melcului, pentru că pur și simplu nu e binevenită.
Pe de altă parte, dacă m-aș fi simțit bine întreaga zi, nu aș fi trăit starea de bucurie pe care am trăit-o fiindcă răceala a plecat atât de repede.
Am descoperit la un moment dat o postare de-a Petronelei Popoviciu pe care am integrat-o in practica exercițiului. Puteți citi postarea pe pagina “Sănătatea familiei“. Concluzia e “Așadar dacă am scris 5 lucruri de făcut în 2019, pentru sănătatea noastră echilibrăm cu cinci moduri în care ne REfacem”.
Pentru mine a facut click. Sunt un om care foarte, foarte greu spune “nu mai pot”. Sunt obișnuită să fac, să fac, să fac, cât de mult, fără oprire. Nu știu când se apropie momentele de colaps, nu le pot identifica, e o zonă în care am de lucrat cu mine însămi.
Dar ele vin întotdeauna, pentru că nimeni nu poate să tot dea fără să își ia de undeva resurse.
De ce s-a întâmplat?
Pentru că unii oameni sunt generoși și aleg să împărtașească cu alții din cunoștințele și experiențele lor, iar eu am fost deschisă să primesc și să integrez ce au împărtășit alții.
Cum a fost experiența mea dupa acest exercițiu?
Când am început să mă gândesc la ziua care s-a sfârșit, în primă instanță m-au inundat toate lucrurile negative care s-au petrecut în acea zi (și au fost destule).
A trebuit să fac un efort să trec peste evenimentele negative, peste gândurile care îmi treceau prin cap chiar în momentul în care reflectam la ziua trecuta și care sunau cam așa: “nu s-a întâmplat nimic plăcut, a fost o zi nasoală“, “ce prostie de exercițiu, unde crezi că te duce?”, “nu rezolvi nimic concentrându-te la partea pozitivă”, “fugi de probleme, nu? Te uiți la partea pozitivă ca sa fugi de cea negativă“.
Dar m-am încăpățânat motivat să continui. Așa că am scris 3 lucruri bune care s-au întâmplat și am reflectat asupra motivelor pentru care s-au întâmplat. Și mi-am făcut un bine.
Să scriu cele 3 lucruri a fost un efort. Nu mi-a venit natural nici să mă gandesc la ele, nici să le scriu și mai ales nici să ma gândesc la motivele pentru care s-au întâmplat. Asa că, pornind de la recomandarea de a mă și REface după un efort, am extins exercițiul:
Am închis ochii și am fost atentă la starea mea. O stare placută, nu intensă sau explozivă, o stare de calm și mulțumire cu o fărâmă de sentiment de satisfacție, de “lucru dus la capat, înfăptuit”.
Am facut asta ca să îmi așez lucrurile în mine și să îmi învăț creierul și corpul să stea puțin mai mult cu starea de bine. La fel cum inconștient și fără pic de efort pot să stau nu minute, ci uneori ore sau mai rar zile întregi cu stări negative pe care mi le generează anumite experiențe, la fel pot să mă antrenez să stau conștient cu stări de bine pe care atât de ușor le pot trece cu vederea.
Iar asta mă încarcă și îmi aduce resursele atât de necesare în fiecare zi.
Cine se alătură acestui exercițiu de o săptămână? Cine mai împartașește care sunt cele 3 lucruri bune care i s-au întâmplat azi?
Mai jos, tehnica propusă de Martin Seligman:
NOTA:
