“Buna dimineața, copii! Săptămana viitoare o să aveți test la matematică!” sau, ceva mai cunoscut nouă, părinților, de pe vremea școlii noastre: “Scoateți o foaie de hârtie!”
O simplu enunt care nu ia mai mult de 10 de secunde pentru a fi rostit va face ca cel puțin unul din 5 copii să devină neliniștiți. Unii dintre ei vor merge mai departe si probabil se vor ingrijora ( “Daca nu o sa stiu nimic la test?”, “Daca iau doar FB?” (in caz ca nu stiati exista si E (excelent), ceea ce plaseaza FB-ul pe o pozitie inferioara si drept urmare nedorita), “Daca râd colegii de mine?”, “Daca ma cearta doamna profesoara?”) Altii, mai ales inainte cu putina vreme de test vor avea diverse simptome fizice (“Ma doare burtica”, “Imi vine sa vomit”, “Ma doare capul”), iar in varianta cea mai problematica unii copii vor incerca activ sa evite sa se confrunte cu situatiile acestea (“Nu vreau sa merg maine la scoala”).
Ce se intampla defapt? De ce apar toate aceste reactii, cand apar si mai ales ce sa facem cu toate reactiile copiilor nostri cand vine vorba de testele scolare sau de diverse concursuri la care participa, mai mult sau mai putin cu voia lor, dupa un program care arata in cel mai bun caz asa:
- Gradinita – Evaluarea nivelului de dezvoltare psihosomatica a copiilor pentru intrarea in Clasa Pregatitoare
- Clasa Pregatitoare – Concurs de pian, Concurs de inot, Concurs de desen, Concurs de Karate
- Clasa I – Cangurasul matematician, alte concursuri de pian, inot, desen, karate
- Clasa a II-a. Cangurasul matematician, concursuri de pian, inot, desen, karate si mai ales examenul de Evaluare Nationala.
Nu mai continui cu exemplele. Sunt sigura ca fiecare avem propria lista de concursuri si examene la care participa copiii nostri. Nu e subiectul articolului de azi sa analizam cat de adecvat este pentru copiii de varste mici sa treaca prin examene. Sa zicem ca le luam ca pe un dat al vietii educationale: copiii nostri, deindata ce intra in scoala intra in diverse forme de evaluare, mai mult sau mai putin obligatorii, mai mult sau mai putin impuse de parinti, invatatori si chiar de ei insisi.
Toate cele descrise mai sus, aceasta stare accentuata de neliniste, acest sentiment de nesiguranta si incertitudine il putem cuprinde sub un termen larg, anume anxietate. Daca aceasta stare apare in raport cu o activitate de evaluare, o activitate in care trebuie sa facem dovada ca suntem buni, o putem numi mai specific anxietate fata de performanta. Si ca sa fim si mai exacti, daca starea aceasta apare de fiecare data cand copiii nostri au un test sau un examen o numim anxietatea fata de testare. Nelinistea aceasta nu este doar o stare mentala, ci copiii nostri o traiesc in intreg corpul lor: muschii sunt incordati, respiratia este accelerata, palmele transpira, stomacelul se strange (de unde si senzatia de durere de burtica care poate sa nu fie inchipuita). Indiferent cat de general sau de specific o numim, anxietatea este un proces complex, putand cuprinde:
- simptome cognitive (ingrijorari exprimate sub forma de ganduri care cel mai adesea iau forma “Daca…?”),
- simptome fiziologice (dureri de cap, de burtica, transpiratie a palmelor, lipsa de concentrare)
- simptome comportamentale (evitarea, nereusita scolara).
Un lucru extrem de important de retinut este distinctia dintre anxietatea sanatoasa si cea nesanatoasa. Revenind la exemplul de testare de mai sus: o oarecare doza de anxietate e normala, ba chiar dorita, intrucat actioneaza ca o infuzie de adrenalina care-i “trezeste” pe copii pentru a face fata testului. Aceasta e anxietatea sanatoasa, cea care ii mobilizeaza sa invete, sa lucreze, sa intrebe ca sa fie cat mai bine lamuriti despre ce au de facut. Daca insa, apar ingrijorarile excesive, oboseala, irascibilitatea, durerile de burtica sau de cap ne aflam in fata unei anxietati nesanatoase. Practic, anxietatea nesanatoasa este un raspuns emotional fata de pericole percepute (dar care ii par reale copilului – “ma voi bloca”, “nu voi sti nimic”, “ma cearta invatatoarea”) care desi e posibil sa se intample, probabilitatea de a se intampla e foarte mica si se intampla destul de rar. De cele mai multe ori anxietatea nesanatoasa ii face pe copii sa-si piarda controlul si sa devina neproductivi, confirmand astfel ca “temerile lor sunt justificate”. Rezultatul: intr-adevar iau note mici, intr-adevar râd ceilalti de ei si intr-adevar ii cearta invatatoarea – toate cele de mai sus nu ca urmare a nestiintei ci ca urmare a lipsei de control asupra unui proces atat de comun si atat de complex: anxietatea. Daca nu invata la timp sa numeasca ce se intampla (anxietatea mea si necunoasterea de strategii de a-i face fata) e posibil ca procesul acesta test-anxietate-rezultate slabe-anxietate sa duca la alte probleme (Daca in mod constant rezultatele sunt sub nivelul abilitatilor copilul poate ajunge sa se autoevalueze ca fiind “prost”, “inferior”, sa-i vada pe ceilalti ca fiind mai buni decat el).
Când stim daca anxietatea copilului nostru este sanatoasa sau nesanatoasa?
Destul de simplu; ne uitam la consecinte. Ziceam ca anxietatea are si beneficii, respectiv ii “trezeste” pe copii, ii motiveaza sa lucreze mai mult, sa fie mai concentrati ca sa aiba rezultate bune. Acestea sunt consecinte benefice. Daca in schimb copilul este in permanenta incordat, are dureri musculare sau de burtica, nu doarme bine, se simte nelinistit si speriat si mai ales daca acest lucru se vede si pe rezultatele testului acestea sunt consecinte negative. Daca aceste consecinte negative depasesc consecintele benefice atunci anxietatea copilului este nesanatoasa.
De ce anxietatea apare mai mult la unii copii si mai putin la altii?
Sunt multe teorii, dar ca sa fac o sumarizare scurta si la obiect, anxietatea apare partial fiindca este mostenita (unul dintre parinti sau ambii sunt mai anxiosi) si partial fiindca e invatata (de la parinti, de la profesori, de la bunici, de la vecini, depinde cu cine intra copilul mai mult in contact). Vestea buna este ca indiferent de ce exista anxietatea ea se poate remedia. In functie de bagajul genetic al copilului poate fi influentata in mai mare sau mai mica masura, dar cu strategii bine fundamentate si consecvent aplicate aproape fara exceptie se poate ameliora.
Dacă doriți să aflați ce strategii puteți aplica ca si parinti ca sa reduceți anxietatea copiilor când vine vorba de teste, puteți citi acest articol: Cum sa ii ajutam pe copii sa faca fata anxietatii de dinaintea examenelor?
Dacă sunteți îngrijorat și bănuiți că al vostru copil e afectat de anxietate la școală, am pregătit un atelier pentru copii cu tema “Managementul reacţiilor anxioase în situații de stres școlar“. Atelierul se adreseaza copiilor de ciclu primar sau gimnazial.
