personalitatea copilului

Poate vi se pare cunoscută scena aceasta, poate ați văzut-o undeva sau vi s-a intamplat chiar voua. E vorba despre 3 mamici cu copii care si-au dat intalnire in parc. Nimic spectaculos, au iesit sa mai povesteasca si ele in timp ce copiii se joaca impreuna. Sara, Daniel si Alex au aproximativ aceeasi varsta, 3 ani. De cum se intalnesc, Sara si Daniel incep sa topaie si alearga inspre leagane. Alex ramane lipit de fusta mamei si refuza sa participe la joaca. Mama lui incepe sa-l incurajeze: “Hai du-te si tu cu copiii, doar va cunoasteti, v-ati jucat de-atatea ori impreuna. Ce stai asa agatat de mine, mai vezi vreun copil lipit de fusta mamei”. Cu cat vorbeste mai mult, cu atat Alex strange mai tare in brate fusta mamei.

Cred ca ati fost prezenti la o astfel de intamplare, fie in calitate de mama a lui Alex, fie in calitate de mama a lui Sara sau Daniel? Nimeni nu vrea sa “schimbe ceva” la copii precum Sara si Daniel, dar copii precum Alex… Hmmm, oare e ceva in neregula cu el, oare e ceva ce au facut gresit parintii? E totul pierdut?

Desigur, exista mai multe explicatii posibile pentru a explica reactia lui Alex, dar una dintre ele se refera la temperament. Haideti sa vedem ce este temperamentul? Cum ne influenteaza si cum il putem influenta?

Ce este temperamentul?

Temperamentul este un fel de a fi caracteristic unei persoane. Cum il vedem? In modul in care raspunde la mediul inconjurator, la stimuli. Doar stimuli externi? Adica, cum reactioneaza cand ii iau jucaria, cand nu ii schimb scutecul? Nu, vorbim si de stimuli interni: cum reactioneaza cand ii este foame, frig, sete, somn.

Fiindca vorbim de copii, cel mai adesea raspunsul lor va fi unul comportamental. Raspunsul este si unul emotional, dar cel mai probabil ceea ce va razbate la suprafata va fi un comportament. Spre exemplu: cum reactioneaza cand ii iau jucaria? Este foarte frustrat si suparat (reactia emotionala) si incepe sa tipe (reactia comportamentala)? Sau se supara (reactie emotionala) dar nu zice nimic si se retrage (reactie comportamentala)?

Practic temperamentul este raspunsul specific pe care il are cineva ca reactie la stimulii interni si externi.

E raspunsul la intrebarea “cum” in ceea ce priveste reactia copilului. CUM reactioneaza el, mai degraba decat DE CE?

Se pare ca toti copiii se nasc cu anumite caracteristici, unele au baza biologica, altele sunt influentate de mediu. Ca sa explic mai usor cele ce urmeaza o sa ma folosesc de un exemplu, de BABY 19 (Copilul 19). Nu e vorba de un delincvent, e defapt o fetita, a 19-a dintr-un sir de copii pe care Jerome Kagan i-a studiat din punctul de vedere al temperamentului. De ce s-a legat tocmai de ea? Fiindca atunci cand i s-a prezentat un lucru nou, ea a reactionat diferit fata de cum au reactionat ceilalti copii. Kagan a fost interesat si a studiat in profunzime doar un singur aspect al temperamentului (care asa cum ziceam e un cumul de caracteristici) si anume: cum reactioneaza copiii la noutate. Ce fac ei, cum se comporta atunci cand le este prezentat ceva nou. El a observat ca majoritatea copiilor reactioneaza cu interes, atentie crescuta si curiozitate cand li se prezinta ceva nou. Prin contrast, aceasta fetita a fost prima care a reactionat diferit la noutate, respectiv a devenit iritata. Studiul lui Kagan continua si in prezent, s-a rafinat si extins, dar in ceea ce priveste acest aspect rezultatele sunt destul de consistente. Acei copii care semanau ca reactie cu BABY 19 au devenit copii mai retrasi, mai anxiosi, mai nesiguri. Doar la nivel de observatie a mai ajuns la o concluzie in acest studiu: ca acei copi copii agitati, nervosi “fussy” – adica exact acei copii “problematici” pentru parinti – sunt aceia care au sanse mai mari sa aiba succes la scoala si in societate.

De ce copiii “problematici” au sanse mai mari sa aiba succes?

Exista o explicatie destul de noua, dar foarte bine sustinuta, propusa de Belsky, o teorie a maleabilitatii, a plasticitatii, care spune ca unii indivizi sunt mai maleabili, fiind mai sensibili la influenta mediului extern atat in sens pozitiv cat si in sens negativ. Cu alte cuvinte, acesti indivizi, daca traiesc intr-un mediu nefavorabil vor fi puternic afectati negativ, in vreme ce daca traiesc intr-un mediu propice vor fi puternic afectati pozitiv. Daca in teoria anterioara erai intr-o categorie sau alta, una buna: rezilient, alta rea: vulnerabil aceasta teorie vorbeste tot de doua categorii, dar diferite. Susceptibilitatea aceasta e de natura biologica, e o caracteristica a sistemului nervos. Aceasta teorie foarte noua se imbina de minune cu observatiile lui Kagan. Respectiv acei copii mai nervosi sunt cei care reactioneaza mai intens la mediu, iar dezvoltarea lor ulterioara e data de cat de suportiv si pozitiv e mediul in care traiesc.

Putem schimba temperamentul copiilor?

Bun, sunt copiii “condamnati” la a ramane fixati intr-un fel de a fi? De bunaseama ca nu! Temperamentul copiilor e un soi de predispozitie, de inclinare a copilului inspre a fi mai degraba intr-un anumit fel decat in altul. Dar nu e totul. Personalitatea umana, adica acel fel de a fi caracteristic unei persoane nu e numai o configuratie de predispozitii si inclinatii, e si o configuratie de obiceiuri, adica ceea ce numim caracter. Daca temperamentul nu-l prea putem schimba, putem construi caracterul copiilor nostri.

Ce anume este caracterul si cum il putem contrui? Ramane sa povestim data viitoare!

NOTA:

Daca v-a placut articolul, dati share si altora, poate le prinde bine! Daca vreti sa fiti la curent cu articolele mele, dati subscribe la newsletter.

Daca va intereseaza sa sa cunoasteti care sunt punctele forte si cele slabe ale copilului (inclusiv care este temperamantul lui) puteti programa o sedinta de evaluare psihologica.

Daca doriti sa programati o sedinta psihologica pentru familie o puteti face aici.

Comments

comments