– Anul asta o sa fie unul foarte greu! imi marturiseste P (12 ani)
– De unde stii? ii intreb eu. Citesti viitorul?
– Toti profesorii ne spun asta! De cand a inceput scoala numai asta am auzit! Cat de grea o sa fie clasa a VII-a!
Asa a inceput conversatia de ieri de la Cabinetul de psihologie cu un baiat ce tocmai a inceput scoala. Si a continuat asa:
– Tu ce simti cand auzi astfel de cuvinte?
– Ma gandesc: O, nu! Ce-o sa ma fac? O sa fac fata?
– Si cand gandesti gandurile astea, cum te simti?
– Stresat. Descurajat. Speriat.
Nu e singurul care aude astfel de lucruri la scoala. Nu e singura conversatie de felul acesta pe care am auzit-o. O aud cel mai frecvent la copiii din gimnaziu.
De ce aud atat de frecvent aceasta lozinca copiii din gimnaziu?
Cred ca pot intelege de ce discursurile acestea “motivationale” sunt mai frecvente la copiii de aceasta varsta:
- Pentru ca in gimnaziu “lucrurile devin mai serioase”.
- Pentru ca notele din gimnaziu dicteaza liceul la care va avea acces copilul. Note mari – copilul alege liceul. Note mici – liceul il alege pe copil
- Pentru ca sarcinile scolare in gimnaziu sunt mai solicitante decat in ciclul primar
- Pentru ca intervine pubertatea cu toate “neajunsurile” ei, printre care si lipsa de angajament fata de scoala (pentru ca “sunt alte lucruri mai importante in viata decat scoala“)
Cum incercam sa ii ajutam pe copiii de gimnaziu?
Profesori si parinti incercam cum putem sa tinem in frâu acesti copii. Avem impresia ca daca le spunem “anul asta va fi foarte greu” le transmitem ca:
- scoala e o treaba serioasa,
- scoala e o treaba importanta
- trebuie depus efort sa ai rezultate bune.
- e nerealist sa doresti rezultate bune fara sa pui osul la munca.
Intentia noastra e una nobila:
- Sa ii motivam pe copii sa munceasca pentru a avea rezultate (cei care vor rezultate).
- Sa ii responsabilizam – sa ii ajutam sa inteleaga ca actiunile de acum au consecinte mai importante decat actiunile anterioare
Intre intentia de a motiva si responsabiliza si actiunea de a spune “anul asta va fi unul foarte greu” e o mare prapastie.
Ce greseala facem “motivand” copiii in acest fel?
In prapastia asta cad multi copii care, la fel ca si baiatul din exemplul meu se descurajeaza si se sperie. Cand un copil e descurajat si speriat o parte dintre resursele lui se duc inspre a face fata acestor sentimente, nelasand destule resurse pentru a fi atent la ore, pentru a intelege materiile, pentru a memora, pentru a face legaturi, pentru a lucra eficient si inteligent la sarcinile scolare.
Cand apare o discrepanta intre provocari (scoala e solicitanta) si resursele de a face fata provocarii (eu pot sa fac fata solicitarilor scolare) apare anxietatea si stresul.
Traim intr-o societate care nu s-a dezbarat inca de ideea ca
Frica motiveaza!
Aderam in continuare la mentalitatea
Hai sa ii speriem pe copii ca sa ii motivam sa munceasca!
Stiti cum ii motiveaza pe copii frica? Ii motiveaza sa fuga de scoala sau sa lupte cu toata lumea. Nu asta vrem de la ei. Noi ne dorim sa fie motivati sa lucreze, sa fie interesati, sa fie curiosi si sa exploreze.
Putem la nesfarsit sa dam vina pe sistemul de invatamant si pe profesori. Dar asta nu va lua stresul si frica de pe umerii copiilor. E sarcina fiecaruia dintre noi, parintii, sa ne facem bucata noastra de treaba si sa ne ajutam copiii sa isi gestioneze stresul de la scoala, sa ii ajutam sa fie interesati de (unele) materii. Sa ii ajutam sa munceasca sustinut, chiar atunci cand nu au chef.
Sa invatam sa inlocuim “Anul acesta va fi unul foarte greu” cu
- “Anul acesta va fi unul provocator!” dublat de “Am incredere ca o sa faceti fata provocarilor!”
- “Anul acesta vom invata o multime de lucruri interesante!”
- “Anul acesta vom descoperi impreuna niste materii noi foarte frumoase!”
Daca doriti sa cititi mai mult despre cum ne putem ajuta copiii sa faca fata stresului de la scoala, puteti citi acest articol.
Daca sunteti interesati de participarea copilului la atelierul de deszvoltare socio emotionala Managementul stresului scolar, va puteti inscrie aici.
NOTA: