Mihai nu vrea sa imparta jucariile. Maria este în mişcare permanenta, nu poate sta asupra unei activitati mai mult de 10 minute. Cornel tipa daca nu primeşte ceva sau daca nu i se da voie sa faca ceva. Ana comenteaza de fiecare data cand are de facut teme. Toate cele de mai sus le putem grupa la modul general in “probleme de comportament”.
Ce cred parintii despre comportamentul copiilor?
De ce credeţi ca are copilul una sau mai multe dintre aceaste probleme?
Ce teorie aveti, de ce credeti ca se comporta copilul asa?
e una dintre primele intrebari pe care le pun parintilor dupa ce am discutat despre dificultatile lor si ale copiilor lor. Raspunsurile pe care le primesc arata cam asa:
“Sigur nu fac ceva bine ca parinte”. Ca doar ce vina sa aiba copilul, el s-a nascut, a venit pe lume si eu trebuie sa ma asigur ca ajunge ceea ce trebuie în viata.
“Asa e el“. De mic am vazut ca atunci cand nu ii convenea ceva protesta si refuza vehement sa faca orice.
“Maica-sa ii tolereaza toate prostiile!”
“E impulsiv ca taica-său”.
- Rapunsuri de genul “asa e el” sau “e impulsiv ca taica-său” ne duc pe un drum inchis. Ele implica ideea ca “nu se mai poate face nimic”.
- Raspunsuri de genul “unul dintre parinti nu face bine ceea ce face” e un drum in care se poate face ceva, dar intreaga responsabilitate pica pe umerii unui singur om.
- Sigur nu fac ceva bine, lasa drumul deschis, insa e un drum plin de vinovatie, remuscari şi indoieli.
Cum poate fi explicat comportamentul copiilor?
As fi vrut sa existe un raspuns unic, insa aproape fara exceptie problemele comportamentale apar la intersectia mai multor factori:
- unii tin de caracteristicile copilului
- alţii tin de caracteristicile parintilor
- altii ţin de perceptia, de interpretarile pe care le au parintii referitor la comportamentele problematice, ceea ce de cele mai multe ori influenteaza reactia la aceste comportamente
- contribuie cu “succes” problemele de cuplu, problemele financiare, problemele de sanatate, chiar şi problemele de la locul de munca al parinţilor.
- situatii conflictuale care apar frecvent in cazul divortului, al abuzului de substante sau de alcool
Dintr-o data lucrurile nu mai sunt deloc asa de simple.
Nu era mai simplu daca unicul responsabil de problema copilului e taica–sau? Era mai simplu, dar nu era deloc benefic.
Chiar dacă varianta unei cauze unice a problemelor e o varianta frecvent promovata, nu aceasta e realitatea.
Exemplu de caz:
Sa luam cazul unei familii care vine la psiholog. Pentru acesta familie, “luptele” din jurul limitelor impuse copilului sunt greu de tolerat de toată lumea. Copilul C.:
- tipa când nu i se da ceea ce cere,
- loveste alti copii cand acestia nu impart jucariile,
- refuza sa isi stranga jucariile,
- o loveste pe bunica si injura.
De ce se comporta C. asa? Poate ca…
- are un temperament mai vulcanic, care se exprima prin reactii emotionale mai intense (caracteristicile copilului)
- are o problemă digestiva care ii provoaca disconfort fizic. Acest lucru face ca o parte din resursele lui de autocontrol sa mearga inspre a face fata disconfortului (probleme de sanatate)
- doarme prea putin şi e obosit sau petrece prea mult timp cu device-uri electronice (probleme în organizarea mediului familial)
- mama si tata se cearts frecvent si el este stresat, ingrijorat si temator (probleme de cuplu)
- este tratat prea sever sau poate prea indulgent (probleme de disciplinare)
- unul dintre parinti are probleme la serviciu, sau suferă de o problema afectiva sau are un temperament mai impulsiv (probleme ale parinţilor)
- exista dificultati financiare in familie
- parintii divorteaza
Aproape fara exceptie problemele comportamentale apar ca urmare a interactiunii factorilor de mai sus. Nu neaparat a tuturor sau poate ca se mai adauga alti factori pe care nu i-am amintit mai sus fiindca nu au frecventa la fel de mare.
Cum interactionează factorii responsabili de comportamentul copiilor?
Nu exista reteta care sa funcţioneze la fel la toti. Sa va dau exemplu:
C. e un copil mai impulsiv, mai nerabdator. Acest lucru a fost prezent inca de la nastere, el plangand cu putere cand ceva il supara. Acest lucru i-a facut pe parinti sa se simtă adesea neajutorati si sa reactioneze la cerinte intr-un mod prea permisiv (oricum obtine ceea ce doreste, ce rost are sa ma impotrivesc?). C. a invatat ca daca insista suficient de tare si împinge la maxim limitele, in final obtine ceea ce doreste.
C. e un copil linistit si ascultator. Asa a fost de cand s-a nascut. Unde il puneai, acolo statea! De ceva vreme insa relatia de cuplu a parintilor a inceput sa se degradeze. Parinţii se cearta de fata cu C., se acuze reciproc despre faptul ca celalat nu este capabil sa aiba grija de C. Ameninta cu divortul. Pe fondul acestor probleme, unul dintre ei a devenit mai “tolerant” in ceea ce-l priveste pe C. (il lasa sa facă tot ce doreste), celalalt a devenit mai strict, pretinde copilului sa fie un mic robot care sa execute ce trebuie, cand trebuie si cum trebuie. C. este dezorientat, nu stie cum sa mai reactioneze.
Exista doua explicatii posibile ale aceluiasi comportament.
- Intr-un scenariu e vorba de temperamentul copilului (neînteles sau tolerat cu dificultate de parinti) urmat de reactii ineficiente la manifestari intense ale furiei si frustrarii.
- In celalalt scenariu e vorba de probleme in cuplu care apar ca si evenimente stresante in viata copilului si care influenteaza modul in care fiecare se raporteaza la copil. Acest mediu instabil – atat in ceea ce priveste siguranta cat si in ceea ce priveste disciplina contribuie la dezvoltarea problemelor de comportament.
Intrucat cumulul de factori care sunt responsabili de comportamentul copilului e diferit, si modalitatile de solutionare ale problemei din familia respectiva sunt diferite.
Cum putem afla factorii care influenteaza comportamentul copiilor?
- Singuri, urmarind toate acele aspecte descrise mai sus: caracteristicile copilului, ale parintilor, situatia familiala, etc
- Intrebandu-ne prietenii apropiati si alti adulti responsabili de cresterea si educarea copilului: ei ce parere au?
- Cu ajutorul unui psiholog, care poate aduce o perspectiva obiectiva si o serie de instrumente de evaluare. De altfel, evaluarea psihologica in cazul copiilor urmareste exact identificarea acestor dimensiuni de care am vorbit.
De ce e important sa stim de unde vin problemele de comportament ale copiilor?
- aflam unde si cum sa intervenim
- stim ce trebuie modificat sau
- stim ce trebuie acceptat si inteles astfel incat aceste probleme sa se diminueze.
Uneori, ca parinti, putem sa ne explicam comportamentul copiilor, alteori nu. Atunci cand simtiti ca sunteti depasiti in intelegerea comportamentului copiilor, atunci cand simtiti că “ati facut tot”, cand simtiti că ati ajuns pe un drum închis în care nu se mai poate merge nicăieri, nu disperati, mai bine cereti ajutor!
Una dintre modalitati este sa cereti ajutorul unui psiholog care va poate ghida inspre a intelege:
- care sunt factorii care influenaeaza comportamentul copilului
- cum se determina unul pe celălalt si
- ce e de facut?
Uneori e vorba de un temperament mai dificil al copilului, alteori de caracteristici ale parintilor, alteori de reactii ale acestora. Adesea e vorba de toate laolalta. Dar niciodată nu e un drum inchis, intotdeauna există factori pe care ii putem influenta şi modifica astfel incat sa restabilim armonia si linistea in familie.
NOTA:
Daca v-a placut articolul, dati share si altora, poate le prinde bine! Daca vreti sa fiti la curent cu articolele mele, dati subscribe la newsletter.
In cazul in care va intereseaza sa sa cunoasteti care sunt punctele forte si cele slabe ale copilului (inclusiv care este temperamantul lui) puteti programa o sedinta de evaluare psihologica.
