Dacă e să ne gândim la stres ce ne vine automat în minte? Rate la banca, serviciu, dusul copiilor la grădiniţă sau şcoală, făcut mâncare… şi lista poate continuă mult şi bine. Şi dacă e să ne gândim la stres şi copii … hmm … îmbolnăviri, crize de furie, trezit în toiul nopţii de 7 ori şi trezit definitiv la 5 dimineaţa. Dar dacă ne gândim la stresul pe care-l au copiii noştri? Să vedem… nu au de mers zilnic la serviciu, nu au facturi de plătit … ce griji să aibă ei?! Cu toate acestea, oricât de ciudat sună, şi copiii sunt stresaţi la fel că noi, adulţii.Diferă doar evenimentele în legătură cu care se stresează copiii, dar din punct de vedere fiziologic, emoţional şi comportamental nu e nicio diferenţă între stresul lor şi stresul nostru.
Ce este stresul?
Stresul e o reacţie, o reacţie a noastră la ceva ce ni se întâmplă şi pe care-l percepem ca pe o ameninţare. Stresat e oricine “se simte depăşit”, oricine are impresia că ceea ce i se întâmplă e “prea mult”. Stresul nu apare aşa, din pur senin, apare în legătură cu anumite evenimente. Dar oare copiii noştri nu trec şi ei prin aşa ceva? Nu sunt atâtea momente în care ceea ce li se cere “e prea mult” sau prea greu de făcut sau de înţeles?
De ce se streseaza copiii?
Cum spuneam, mai degrabă diferă evenimentele în legătură cu care ne stresăm, astfel că:
- la bebeluş stresul apare când nu este hrănit corespunzător, când nu doarme suficient, când e prea cald sau prea rece, când e zgomot, când e substimulat sau suprastimulat, când nu ii sunt indeplinite nevoile de baza
- la copiii mici posibile surse de stres sunt: faptul de a fi despărţit de părinţi, faptul de a-şi pierde jucăria preferată, mersul la grădiniţă sau şcoală
- la copiii mai mari presiunea de la şcoală, prietenii sau lipsa prietenilor, poate crea stres
Exista mai multe feluri de stres?
Există trei tipuri de răspunsuri posibile la evenimentele ce ni se întâmplă: pozitive, tolerabile şi toxice. Toate cele trei răspunsuri nu au legătură cu ceea ce ni se întâmplă, ci au legătură cu reacţia noastră la ce se întâmplă. Prin urmare, există un:
- stres benefic, care se traduce fizic prin rata cardiacă crescută şi o creştere uşoară a nivelului hormonilor de stres iar psihic printr-o stare de disconfort . Copiii se pot simţi aşa în prima zi de şcoală sau de grădiniţă, atunci când rămân singuri la bunici, când îşi sparg cănita preferată, când îşi pierd jucăria preferată…Toate aceste situaţii, deşi produc stres sunt benefice, fiindcă dacă sunt rezolvate cu succes produc acea mulţumire şi implinire ce apare când copilul “trece peste” o frică, peste o provocare.
- stres tolerabil, care apare când se întâmplă ceva cu încărcătură negativă mare, cum ar fi pierderea cuiva drag. Sigur că acest tip de stres poate avea efecte negative majore, ingredientul cheie aici e dragostea, suportul şi exemplul pe care îl oferim copilului care pe de o parte îl liniştesc, pe de altă parte îl învaţă cum să facă faţă celor întâmplate.
- stres toxic e acel tip de stres care apare rar, atunci când copilul e supus în mod constant şi îndelungat unor evenimente traumatice majore, cum ar fi abuzul sau violenţă. De ce e toxic? Fiindcă se pare că efectele lui asupra funcţionarii sunt de lungă durata şi stabile.
Cum ne dam seama daca copilul nostru este stresat?
Depinde iarăşi de vârsta copilului.
- Dacă bebeluşul nostru devine foarte agitat, nu mai mănâncă bine, e apatic – toate acestea pot indica faptul că e stresat. Plânsul poate fi un simptom al stresului, dar nu întotdeauna. Să nu uităm că plânsul bebeluşului e modul lui de a “vorbi” cu noi, aşa că poate ne spune şi altceva prin plâns decât faptul că e stresat.
- La copiii ceva mai mari şi la preşcolari şi şcolari lucrurile stau puţin altfel. O schimbare generală în felul de a fi este un indicator destul de bun al stresului – un copil care era foarte sociabil şi jucăuş devine foarte retras, sau dimpotrivă un copil foarte liniştit devine brusc agitat şi agresiv. Dacă face des crize de isterie şi furie, dacă se plânge mereu de dureri de stomac sau de cap deşi nu este bolnav, dacă îşi schimbă obiceiurile de mâncat şi dormit, dacă începe să aibă probleme la grădiniţă sau şcoală toate acestea pot fi simptome ale stresului.
Cum ii ajutam pe copiii stresati? Cand cerem ajutor?
Ce anume îl poate stresa pe copil e mai puţin relevant, fiindcă aşa cum pe noi adulţii ne stresează diverse lucruri aşa şi pe copiii noştri. Pentru un copil faptul de a merge la o petrecere poate fi un lucru foarte stresant, pentru altul e prilej de bucurie maximă. Fiecare copil e diferit şi drept urmare se va stresa în legătură cu lucruri diferite. Ceea ce-l protejează pe copil de efectele nocive ale stresului e sprijinul, grija, înţelegerea şi exemplul pe care noi, părinţii, îl oferim. Cum îi ajutăm şi îi susţinem – e o chestiune legată de vârsta copilului. Astfel:
- bebeluşii nu-şi pot regla singuri răspunsul la evenimente stresante aşa că se bazează aproape în întregime pe noi pentru a-i ajuta să se calmeze. Asta e şi unul dintre motivele pentru care nu ar trebui să-i lăsăm să plângă ci să-i luăm în braţe pentru a-i ajuta să se calmeze. Faptul de a-i lua în braţe şi de a-i calma îi ajută să–şi dezvolte mecanisme pe care mai târziu le vor putea folosi pentru a se calma singuri.
- la copiii ceva mai măricei se pune altfel problema fiindcă le putem vorbi. Aşa că … să vorbim, să vorbim şi apoi iarăşi să vorbim cu copilul nostru. Să-l ajutăm să înţeleagă prin ce trece, să-l ajutăm să pună în cuvinte ce simte şi să-l ascultăm, să-l ascultăm, să-l ascultăm fără a-l judeca sau a-l certa. Dacă ştim că urmează anumite situaţii stresante inevitabile cum ar fi mutările, schimbarea şcolii, intrarea de la grădiniţă la şcoală, controalele medicale, petrecerile şi chiar şi vacanţele e util să facem împreună un plan care să îl ajute să facă faţă oricăror situaţii ar putea apărea. Sau îl putem atrage în jocuri, jocuri de rol, ca el să înţeleagă cum e să comunici sentimente, ce înseamnă să te supui regulilor, să cooperezi, să fii parte a unui grup – toate acestea fiind de mare ajutor în gestionarea stresului pe viitor.
Să nu uităm că nu îi putem proteja total pe cei mici şi că nu ajută deloc dacă încercăm să gestionăm noi situaţia stresantă prin care trec. Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru copilul nostru este să-l ajutăm să–şi dezvolte capacitatea de a face faţă singur situaţiilor stresante şi neprevăzute, vorbindu-i şi stând aproape de el. Nu e neparată nevoie să o facem singuri. Uneori stresul copilului nostru e un stres atât de mare pentru noi, încât e posibil să nu putem să-l ascultăm, să-l înţelegem, să îi fim aproape şi să îl sprijinim. Alteori e vorba pur şi simplu de a nu şti suficiente metode de a calma un copil stresat. Un consilier psihologic sau un psihoterapeut va poate ajută să treceţi împreună peste perioadele dificile.
Sursa foto: https://bit.ly/2hAdDap
