Nu e o tulburare psihică despre care să putem citi in manuale de diagnostic, dar o vedem în jurul nostru. Poate unii o chiar simțim. Din păcate, cred că și copiii noștri o simt. Nu mai avem timp sa stăm afară! Ne grăbim! Să ajungem la școală, să ieșim de la școală, să ajungem la cursurile de înot, de pian și de engleză. Apoi vine seara. E prea târziu. Ne grăbim să mâncăm. Poate să facem teme. A, neaparat! Să stea puțin pe telefon, tabletă sau la televizor. Doar a muncit toată ziua. Merită și el (și chiar și noi să ne relaxăm puțin). Deja e târziu.Ne grăbim să ajungem să dormim la o oră rezonabilă. Am ajuns să ne petrecem marea majoritate a timpului intre 4 pereti. Schimbăm pereții, să nu ne plictisim. 4 pereți din sala de clasă cu 4 pereți din sala de curs apoi cu 4 pereți de acasă. Dar corpul nostru o simte. Nu suntem construiți pentru o viață de interior. Nici noi, nici copiii noștri.
Dar nu prea avem ce face. Sperăm ca la școlile la care merg copiii noștri ieșitul AFARĂ în timpul pauzelor este obligatoriu. Încercăm sa mai reducem din activitățile de după școală sau măcar alegem activități care au loc AFARĂ.
Uitându-mă la filmulețul de mai jos, cel despre Tulburarea de Deficit de Natură, mie mi-a mai venit o idee. Fiindcă tot vine căldura, 1 martie… adică devine mai ușor să stăm afară eu m-am gândit la un Mărtișor. Dar nu unul de-ăla de pus în plic, ci un mărțișor de făcut: adică un mărțișor comportamental. Luați-vă copilul de mână și mergeți în Grădina Botanica, în Parcul Mare, în Babes, unde vă este ușor și la îndemână. Odată ajunși acolo plimbați-vă și jucați-vă cu ei.
- Plimbați-vă! Inspirați aerul cald, ascultați zgomotele naturii, simțiți textura ierbii, a frunzelor, a copacului, priviți culorile naturii. Stimulați-l pe copil să asimileze NATURA cu toate cele 5 simțuri (poate găsiți ceva ce poate fi gustat 🙂 “Ascultă foșnetul frunzelor!” ” Uite ce verde e frunza aceasta!” “Simți ce dură e scoarța copacului?” “Ce frumos miroase pământul jilav!”
- Jucați-vă! Țineți-vă de mână și închideți ochii. Nu amândoi, doar unul 🙂 Să zicem că părintele închide ochii. Copilul îl plimbă printre copaci, printre bănci și îi cere la final să pipăie lucrurile din jur și să descrie ce crede că e acolo. Spre exemplu, pun mâna pe pământ și zic: Cred că sunt pe asfalt/ iarbă/ frunze uscate. În dreapta mea e un copac cu scorța tare, cred că e un copac înalt/ scund. În stânga mea e un gard, etc. Apoi schimbați rolurile. Copilul ține ochii închiși și va trebui să descrie ce se află în jur folosindu-se de simțul tactil.
- Cereți copilului să închidă ochii și să țină mâinile căuș. Aduceți pe rând în mâinile lui: frunze, iarbă, nisip, pietre mai mari, pietre mai mici, flori, etc. Fără să deschidă ochii va trebui să ghicească ce ține în mână. Apoi inversați rolurile.
E 1 Martie. Pentru mine, 1 Martie = primăvară. Stiu, mă veți corecta -primăvara începe în 20 martie. Eu cred că pentru fiecare dintre noi primăvara poate începe când avem chef. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Nu sunt un mare fan al frigului și al disconfortului termic, deși ador zăpada (dacă o găsesc la temperaturi rezonabile) și dacă se combină cu un soare strălucitor. Pentru mine 1 Martie nu e nici măcar ziua de mărțisor, e o zi în care creierul meu începe sa fie setat pe modul NATURA, AFARA, AER CALD, VERDE. Îmi doresc pentru copilul meu nu numai să nu sufere de Tulburare de deficit de Natură. Îmi doresc să iubească natura, să o caute, să o prețuiască și să o îngrijească. Pâna acum e pe calea cea bună fără să mă fi chinuit prea tare. Pentru că cei mici adoră natura, însă au nevoie de ajutorul nostru să ajungă la ea!
Să aveți parte de o primăvară care să vă încânte simțurile!
Sursa foto: https://bit.ly/2hhrrWn
