Cand vine vorba de temele de casa parintii se impart in doua categorii: cei care VOR teme de casa pentru copii si cei care NU VOR teme de casa pentru copii. Oare de de ne oprim cand vine vorba de temele de casa la gandirea aceasta alb-negru? Adica chiar nu exista o cale de mijloc, ceva care sa impace ambele tabere?
Am avut si eu si am in continuare de-a face cu temele de casa. Si ca mama si ca psihoterapeut.Ca mama pot sa zic cu mana pe inima ca nu e usor. Nu stiu copil care sa fie bucuros sa-si faca temele (la fel cum, de altfel nu stiu copil bucuros sa se spele pe dinti sau sa-si aranjeze jucariile) iar a mea Printesa Buclucasa nu face nicio exceptie de la regula. Asa ca inteleg cu toata fiinta mea ca temele de casa sunt ceva dificil pentru copil, drept urmare vin la pachet cu toata pleiada de emotii si comportamente aferente lucrurilor dificile: frustrare, oboseala, lipsa de atentie, lipsa de implicare, evitare. Si cine trebuie sa suplineasca toate cele de mai sus? Noi, parintii, fireste. Asa ca as sublinia in primul rand cu doua linii mari si groase ca temele de casa nu sunt numai o problema a copilului, ci sunt in egala masura si o problema a parintelui. De aceea cred ca unii parinti rezoneaza si imbratiseaza larg ideea de teme de casa abolite. Dar a sari de la a considera un proces dificil la a-l elimina cu totul mi se pare o saritura periculoasa! O sa va zic de ce:
Alfie Koln, cu care am o relatie dualo/ conflictuala, in sensul in care cu unele idei de-ale lui sunt profund de acord cu altele sunt in fundamental dezacord, a scris o carte care se intituleaza foarte apetisant “The Homework Mith“. Apetisant pentru cei care nu vor teme de casa, dezgustator pentru cei care vor. Poate nu aveti timp si chef sa ii cititi cartea, caz in care va recomand sa meditati putin asupra articolului pe care mi-au cazut astazi ochii despre o Scoala care a “abolit” tema de casa si le-a cerut copiilor sa o inlocuiasca cu joaca. Iar parintii s-au revoltat! Iar opinia publica s-a revoltat ca parintii s-au revoltat. Iar eu, recunosc, m-am revoltat si ca a fost abolita tema de casa, si ca s-au revoltat parintii si ca s-a revoltat opinia publica ca s-au revoltat parintii. Asa cum ii sta bine revoltatului, caut argumente:
Si citesc asa in articol: “The topic of homework has received a lot of attention lately, and the negative effects of homework have been well established”. Deci, temele de casa au efecte negative. Partial sunt de acord. La fel cum tot partial sunt de acord ca au efecte benefice. Dar acum sunt revoltata, asa ca ma uit prima data la efectele negative:
- children’s frustration and exhaustion – de acord, numai ca nu temele in sine ii frustreaza si epuizeaza pe copii, poate ii frustreaza dificultatea lor, poate ii epuizeaza volumul sau momentul ales pentru a face teme de casa, poate ii frustreaza faptul in sine de a face ceva neantrenant, neinteresant, ceva plictisitor cum de altfel este si spalatul mainilor sau spalatul pe dinti.
- lack of time for other activities and family time – aici ne uitam la volum. Daca copilul vine acasa de la semi-internat la ora 4-5 si se arunca pe temele de casa pana la 9 seara, de acord, avem o problema aici. Din experienta de mama si de psihoterapeut nu prea e cazul de asemenea extremisme, dar stiu ca izolat ele exista. Totusi, nu temele de casa sunt aici problema ci volumul lor. Iar despre family time ma abtin sa comentez mai multe, dar nu temele de casa sunt singurele responsabile de lipsa acestui “timp cu familia”.
- loss of interest in learning – Discutam cu o clienta preocupata de inscrierea copilului la scoala: ce sa vorbeasca cu viitoarea invatatoare, ce sa discute cu ea, ce sa o intrebe. I-am spus sa intrebe care sunt obiectivele ei ca invatatoare pentru clasa pregatitoare si clasa I. Nu continui discutia, dar daca raspunsul e “sa ii fac pe copii sa le placa sa invete”, stiti ca ati gasit omul potrivit. Daca raspunsul e “sa castige copiii note mari, sa ajunga in clasa I sa studize materia din clasa II sau cel mai uzual: sa fie cea mai buna clasa din oras” as zice sa mai cautati. Cred ca sunt mult prea multe variabile implicate in lipsa de interes pentru invatare , din pacate se stie din studii bine fundamentate ca in Romania o mare responsabilitate o poarta cadrele didactice, mai specific lipsa lor de interes si pregatire profesionala si personala. Iar lipsa de interes e contagioasa 🙁 Or fi avand si temele o parte din “vina”, dar cred ca e neglijabila in raport cu altele.
Una peste alta, nu reusesc sa vad legatura dintre temele de casa si epuizare, frustrare, lipsa de timp si lipsa de interes.
Poate o sa-mi scol in cap unii parinti, dar eu sunt de acord cu temele de casa. Si am motivele mele sa cred in temele de casa, atata vreme cand sunt rezonabile ca dificultate, ca timp de executie, ca timing (nu in timpul saptamanii ci in weekend), cand sunt imbinate teme clasice de genul exercitiul 5 de la pagina 16 cu teme mai putin clasice cum ar fi proiectele. Si aici am un exemplu de tema de clasa I “scrieti o “carte” (defapt 3-4 propozitii) despre 3 dintre colegii de clasa. Nu scrieti numele lor, iar a doua zi le vom citi in fata clasei si vedem daca ghicim despre cine e scrisa cartea”. Nu-mi apartine ideea de tema, dar pot sa vad ca cei mici exerseaza scrisul, exerseaza cititul si toate astea fara sa fie nevoiti sa scrie de 70 de ori litera C, S sau P si sa citeasca obligatoriu!!!
Nu cred ca temele de casa ar trebui sa ocupe mult timp fiindca sunt de acord ca cei mici au alte interese la fel de importante: JOACA! Dar cred ca ar trebui sa fie in asa cantitate incat sa sustina ideea ca unele lucruri se invata repetandu-le sau exersandu-le – nu putem invata scrisul, cititul fara sa tot exersam, fara sa facem de multe, multe ori liniute si bastonase, apoi litere separate, apoi cuvinte, apoi propozitii. Nu avem nicio treaba in a ne duce copiii la ore de inot, de schi de studiu de instrument. Acolo nu tot pe baza de repetare se invata?
Nu orice invatare se face prin repetare. Uneori invatarea se face prin aprofundare, prin adancire, prin gandire laterala. Dar rareori toate acestea se intampla de la sine. Uneori da, se mai intampla si spontan, dar cel mai adesea trebuie incurajate si stimulate, trebuie facute intentionat. Ma gandesc aici la teme de genul: gasiti prin ce se aseamana un om cu un delfin sau prin ce se deosebeste un om de alt om. E o tema, adica e ceva ce se face in afara scolii, in timpul pe care copilul in petrece in familie sau cu prieteni sau cu joaca. Nu vrem sa-i invatam pe copii ca invatarea e un proces care tine doar de scoala! Vrem sa le transmitem ideea ca invatam continuu in orice context si in orice imprejurare, nu numai la scoala si mai ales vrem sa le transmitem ideea ca acest lucru e placut!
Oricum am lua-o, invatarea e un proces, nu un stadiu, adica nu putem rupe invatarea de un follow up al invatarii, de ceva ce urmeaza dupa ce achizitia initiala s-a produs. Ori eu asta vad a fi temele de casa: un proces de invatare care continua acasa dupa ce a fost inceput la scoala. Si atunci care-i problema cu temele de casa? In ce mod sunt daunatoare copiilor nostri? In ce mod ii influenteaza negativ?
