Ii putem invata pe copii sa fie fericiti?

Oare copiii nostri se nasc fericiti? E fericirea o trasatura pe care fie o avem, fie nu? Raspunsul, ca de atatea ori, e undeva la mijloc. Dar cat de la mijoc oare?

Genetica? 50%

Vedem atâtia copii in jurul nostru, si e foarte evident cum unii dintre ei sunt cu gurita la urechi toata ziua, sunt aproape tot timpul veseli si bine dispusi, iar altii sunt mai morocanosi, mai inchisi, mai retrasi. Desi e adevarat ca unii dintre copii sunt mai „inzestrati” genetic decat altii, daca ne uitam doar la acest aspect vedem numai jumatate din realitate.

Cred ca e oarecum „periculos” daca vedem doar aceasta jumatate fiindca e ca si cum ne-am gasi o scuza ca nu se poate face nimic. „Asa e el, mai morocanos, n-am ce-i face” – si am luat decizia de a nu face nimic fiindca am vazut doar jumatate din realitate.

Conditii externe? 10%

Dar daca partea genetica e doar jumatate de realitate cum e cealalta jumatate? Sunt mai multe jucarii? Parinti si mai iubitori? Poate un frate sau o sora? O camera mai spatioasa? O gradinita sau o scoala mai buna? Conteaza si aceste lucruri, dar daca partea genetica e cam 50%, partea aceasta ce tine de conditiile obiective de viata e si mai restransa, cam 10%. Cifrele acestea nu sunt de la mine din burta. Sunt studiate si cercetate si investigate de multi, si acestea sunt concluziile lor.

Abilitati? 40%

Ce e cu restul de 40%? E foarte important sa ne gandim la restul ca fiind o abilitate sau mai bine zis un set de abilitati pe care le putem „preda” copiilor nostri – sau pe care (aceia dintre noi care suntem mai morocanosi le putem invata impreuna cu ei (si de la ei).

Ganditi-va ca putem invata sa fim fericiti la fel cum invatam o limba straina. Unor copii le e mai usor, percep sunetele mai bine, le reproduc mai bine, le retin mai bine, altora le e mai greu dar ce conteaza in final e faptul ca toti pot invata o limba straina. Copiii din ambele categorii amintite au nevoie sa invete gramatica, cuvinte si sa faca legatura intre ele si mai presus de orice, independent de cat de inzestrati sunt, toti trebuie sa practice, sa exerseze pentru a ajunge sa vorbeasca fluent. Diferenta e ca unii trebuie sa munceasca mai mult, altii mai putin.

Daca vrem sa-i invatam pe copiii nostri sa fie fericiti trebuie sa ne gandim la fericire ca la un obicei.

Daca vrem ca ei sa dobandeasca obiceiul de a se spala pe dinti vom face anumite lucruri:

• le vom repeta constant ce inseamna sa ai dinti sanatosi si frumosi
• ce consecinte vor fi daca nu se spala zilnic (dinti galbeni, respiratie mirositoare)
• o sa ne spalam noi insine zilnic pe dinti sa vada ca e un obicei pentru toata lumea nu numai pentru ei
• ii vom lauda de fiecare data cand o fac

Cele de mai sus si poate inca alte si alte actiuni au un singur scop: copiii nostri sa deprinda un obicei. La fel e si cu fericirea, scopul si procesul e acelasi ca si la spalatul pe dinti, difera doar actiunile.

Se pare ca modul in care gandim si simtim despre lume, despre noi insine si despre ceilalti, anumite trasaturi de caracter cum ar fi curajul, cinstea, intelepciunea, dreptatea si auto-controlul precum si anumite obiceiuri zilnice sunt legate foarte puternic de fericire. Anumite obiceiuri sunt vizibile – ganditi-va numai la sfaturile din batrâni despre viata: munciti din greu, aveti grija de relatiile cu cei din jurul vostru, aveti grija de sanatatea vostra, fiti cumpatati in cheltuirea banilor, nu va ganditi numai la voi, aveti grija si de altii aflati in nevoie. Acestea sunt niste sfaturi din popor atât de des spuse incat nici nu le mai auzim. Si totusi, contin cateva ingrediente cheie pentru fericire. Pe langa aceste obiceiuri generale mai sunt si altele mai personale care ne ajuta sa ne indepartam de nefericire si sa aducem mai multa bucurie in vietile noastre si ale copiilor nostri cum ar fi antrenarea unor obiceiuri mentale sanatoase, gestionarea emotiilor si cultivarea optimismului.

Dar o sa vorbim despre acestea data viitoare, acum va las sa meditati asupra ideii de fericire… Fericirea ca atitudine, ca proces si ca obicei si o sa revin curand cu modalitati concrete de construire a fericirii.  Dar pana atunci… voi ce obiceiuri aveti, v-ati obisnuit sa fiti fericiti sau nefericiti? Daca v-ati obisnuit sa fiti fericiti va astept sa impartasiti ce-ati facut pentru asta, iar daca v-ati obisnuit sa fiti nefericiti puteti incepe deocamdata sa va modificati atitudinea fata de fericire.

NOTA:

[sursa foto]

Comments

comments