
Nu avem destul timp. Plecam de la gradinita inspre ora de gimnastica, apoi cea de dans, apoi cea de muzica. O, oare mai ajungem saptamana asta si la pictura? Sau la modelaj? Sa nu uitam in mod absolut necesar de ora de engleza! Presiune, presiune din toate partile. Presiune la gradinita: „nu iesi din contur cand desenezi”, „acela nu-i cerc, e oval”, „doar 4 versuri are poezia, chiar nu poti sa le tii minte?” „nu te mai arunca pe jos ca tot te murdaresti”, „chiar in balta aceea murdara ti-ai gasit sa te joci”? Structura, presiune pentru performanta (credeti ca a desena un cerc nu-i exemplu de performanta? Incercati voi :)), activitati artistice. Cam asa arata o zi tipica din viata majoritatii copiilor nostri.Va propun in contrast un alt scenariu. Intr-o zi facand curatenie strageti o gramada de lucruri de aruncat. O cutie de DVD-uri goala, o bucata de polistiren, o lingura rupta, niste scobitori, bucati de hartie rupte… dar in loc sa le aruncati le pastrati pana vine copilasul de la gradinita si-l intrebati pe el ce sa faceti cu toate „gunoaiele” respective? Va imaginati ca vor fi foarte multe lucruri de facut cu ele. Va puteti imagina ca nu vor fi „gunoaie”, ci niste obiecte nepretuite care se vor transforma in lucruri cu totul si cu totul neobisnuite.
Ne-am obisnuit ca atunci cand vorbim despre creativitate sa o echivalam cu domeniul artistic. Copii merg la pictura, modelaj si sculptura – si acest lucru ne face sa stam linistiti ca „am rezolvat” partea de creativitate. Dar creativitatea, desi are legatura cu domeniul artistic nu se reduce la acesta. Creativitatea e abilitatea numarul unu pentru succes, fie ca e vorba de succesul in gradinita, la scoala sau in viata. A fi creativ nu inseamna a avea simt artistic. Arta are rolul ei, desigur, prin arta se invata limbajul creativitatii, insa exista atâtea alte domenii in care e nevoie sa fim creativi. Rezolvarea de probleme e un domeniu ce necesita creativitate. Probleme de rezolvat apar si in stiinta, in matematica si chiar in viata de zi cu zi.
Tindem sa gandim despre creativitate ca fiind ceva ce avem. Daca copilul nostru deseneaza bine sau confectioneaza obiecte minunate tindem sa gandim despre el ca este creativ. Insa nu toata lumea e la fel de inzestrata, iar a gandi creativitatea in termeni de ceva ce avem, ce ne caracterizeaza implica in mod necesar faptul ca unii dintre copii nu sunt creativi si nici nu vor fi vreodata. Creativitatea insa o directie, o abilitate, e ceva ce putem exersa, dezvolta si imbunatati. Cand gandim despre un copil ca nu e creativ defapt avem in minte definitia stereotip a creativitatii, defapt vrem sa spunem despre acel copil ca nu are abilitati artistice innascute. Asta nu inseamna ca nu e creativ. Poate danseaza extraordinar sau poate spune povesti minunate.
Ideea de maleabilitate e strans legata de creativitate. Daca vrem sa fim creativi atunci trebuie sa practicam lucruri pentru a deveni creativi. Si fiindca aici e vorba despre cum sa cultivam creativitatea la copiii nostri, as zice ca cel mai important lucru pe care il putem face e sa le oferim oportunitati si resurse pentru expresivitate. Primul lucru e sa le punem la indemana materiale care sa nu fie evident ce sa faca cu ele, sa nu le spunem ce sa faca cu ele si sa-i intrebam ce si-ar dori sa faca cu ele? Asa cum a fost exemplul „gunoaielor” pe care am vrut sa le aruncam.
O alta resursa absolut esentiala pe care le-o putem oferi e timpul. Stati linistiti, nu vorbesc neaparat de timp cu parintii 🙂 In ziua de azi copii au un program foarte structurat si supraincarcat. Drept urmare au foarte putin timp „liber” la dispozitie. Insa creativitatea nu apare sub presiunea timpului. Oferiti-le timp nestructurat, dati-le ragazul sa se plictiseasca. Trebuie sa ajunga sa fie plictisiti ca sa genereze modalitati de a se simti mai bine, de a se amuza ei insisi.
Sa mai vedem o idee. Sa zicem ca e seara si e ora cinei in familie. Cum putem folosi acest timp sa incurajam creativitatea? Putem face un soi de brainstorming pentru generarea de idei pentru weekend. Practic ceea ce dorim sa facem e sa exersam impreuna cu ei brainstormingul, adica generarea de idei fara a le evalua. Si nu vrem sa facem acest lucru doar pentru activitati exceptionale. Vrem sa genereze idei care sa tina de viata noastra de zi cu zi. Practic, acest lucru inseamna ca exerseaza o abilitate noua: aceea de a se gandi la lucruri noi la care nu s-au mai gandit pana acum. Noi ca parinti le dam copiilor doar directia: hai sa ne gandim la activitati de week-end pe care nu le-am facut pana acum si cream un mediu lipsit de performanta – in care e vorba sa generam idei, nu sa evaluam idei. Evaluarea vine mai tarziu. E ca o problema de rezolvat: ce facem in week-endul acesta? Si orice ideee, oricat de ridicola, oricat de mult ne vine sa zicem: oh, nu costa prea mult, nu putem sa…, nu o respingem. Daca evaluarile apar la inceput creativitatea se termina . Aceasta activitate ii incuarajeaza pe cei mici sa-si asume riscuri. A fi creativ presupune sa risti, sa stii ca vei face greseli, sau ca ideile vor fi gresite. Lasati-le libertatea sa greseasca si sa invete din asta.
Nu exista limite cand ne gandim la creativitate. Nu exista limite nici in ceea ce priveste domeniul, nici in ceea ce priveste modalitatea de a fi creativi. Insa noi ca parinti trebuie sa cream cadrul in care copiii nostri sa se exprime liber. Cadrul care sa-i incurajeze sa experimenteze si sa observe si sa genereze lucruri noi si idei noi – atat bune cat si gresite.
da, foarte fain articolul..asa ar fi bine sa abordam educatia copiilor, si din prisma libertatii de creativitate, de a oferi copilului timp pentru a se defini singur, fara sa fie incadrat in niste standarde:). see you siguranta m-a pus pe ganduri. Multumesc
Ma bucur, acesta era si scopul meu: sa-i pun pe ganduri pe parinti ca sa beneficieze copiii 🙂
Fain articol! 🙂 Bine v-am gasit!
Bine ai venit!