Va ziceam ca fericirea se invata. Si se practica si se exerseaza. Nu m-ati contrazis, asa ca presupun ca sunteti de acord 🙂 Si mai ziceam ca anumite obiceiuri zilnice precum si modul in care gandim si simtim despre lume, despre noi insine si despre ceilalti sunt legate foarte puternic de fericire. Asa ca, sa mergem mai departe si sa vedem ce putem face pentru a-i invata pe copiii nostri sa fie fericiti:
Invatati-i obiceiuri de viata sanatoase
Sa manance sanatos, sa faca miscare si sa se odihneasca. Da, da, da o sa spuneti. Ce-i nou in asta, le-am auzit de o suta de ori? Bineinteles, nu-i absolut nimic nou, dar le faceti? Le faceti voi insiva sau doar le spuneti si voi copiilor vostri asa cum vi le spun eu voua?
Invatati-i obiceiuri mentale sanatoase
Sa fie perseverenti, sa gandeasca inainte de a actiona, sa asculte cand cineva vorbeste, sa gandeasca creativ, sa fie flexibili nu sunt trasaturi innascute, sunt obiceiuri mentale care pot fi dezvoltate la copii.
Râdeti din tot sufletul!
Imi amintesc o intalnire cu o prietena cand copiii nostri erau foarte mici. Stiti ce mi-a spus? Atât de mult imi place sa o aud pe Sara râzând incât mi-am propus sa o fac sa râda zilnic. Fac orice e nevoie, doar sa o vad râzând. Haideti, asta-i simpla de tot, nu-i greu deloc sa facem un copil sa râda… Si daca incepem din timp poate avem norocul sa-si faca din asta un obicei si sa poata sa o faca mai târziu fara ajutorul nostru. Nu de alta, dar cum facem un adolescent sa râda?
Daca chiar nu reusiti, si un zambet se pare ca face minuni. Chiar daca e unul fortat 🙂 Se spune ca e ca si cum muschii faciali „informeaza” organismul ca suntem fericiti, ceea ce imediat ne ridica starea de spirit 🙂
Ajutati-i pe copii sa se bucure de lucrurile marunte.
Stati putin si ganditi-va la viata de zi cu zi. Ce va vine in minte? Serviciu, copiii de dus la gradinita, facut mancare, curatenie, alergatura … stres. Si daca e sa va intreb: si evenimente placute? “O, da, concediu… atunci am timp si dispozitie sa ma bucur”. Cate concedii aveti in viata aceasta si cate zile obisnuite?
Unora ne vine usor sa ne bucuram in fiecare zi, altora mai greu, insa cu totii putem invata sa o facem. Si putem invata cot la cot cu copiii nostri sa ne bucuram de caldura (vine, vine primavara), de o intalnire intamplatoare cu cineva pe strada, de o inghetata (stati sa nu ma contrazic, de un morcov :), de o imbratisare, de un pupic, de bucuria altora.
Invatati-i sa-si ridice singuri starea de spirit.
Nu stiu daca cunoasteti personal oamenii care sunt o adevarata inspiratie, pentru noi si pentru altii din jurul lor. Oameni absolut molipsitori, care iti ridica starea de spirit imediat ce te afli langa ei. Din pacate, oamenii acestia nu sunt disponibili tot timpul :), asa ca, ce-ar fi sa fim noi insine acea persoana care ne ridica starea de spirit? Daca nu avem pe cineva sa ne laude, sa ne asigure ca e totul in regula, sa ne incurajeze, ce ne impiedica sa o facem noi insine? Vor fi si in viata copiilor nostri multe momente in care vor fi singuri cu ei insisi, fara cineva care sa-i incurajeze si sa-i sprijine. Asa ca ar fi bine sa invete ca o pot face si ei singuri. „Hai ca poti!”, „Bravo, buna treaba ai facut!”. Le-o pot spune altii sau pot sa si-o spuna singuri. Pana nu isi scriu mesaje de multumire pe care sa le gaseasca „intamplator”, totul e ok 🙂
Invatati-i sa fie recunoscatori pentru ceea ce au.
Uneori uitam ca fericirea nu e un rezultat, ca fericirea nu e urmarea faptului ca am obtinut ce ne-am dorit ci e recunoasterea si aprecierea a ceea ce avem deja. Daca gandim in termeni de fericire ca rezultat, atunci e clar ca nu putem aprecia nimic pana nu vom fi fericiti. Defapt exact opusul e valabil. Oamenii fericiti sunt aceia care apreciaza ceea ce au deja.
Copiii nu stiu daca sunt „norocosi” sau „ghinionisti”, nu stiu ca prietenul lor are o pereche de pantofi mai scumpa decat a lor si nici ca „tableta” lor a carei pixeli au o diagonala de 3 mm e mai ieftina decat iPad-ul prietenului lor. Sunt multe moduri prin care putem cultiva la copii atitudinea aceasta recunoscatoare, si o sa fie un subiect asupra caruia voi reveni cu siguranta, dar cel mai usor de aplicat e unul simplu: modelati, faceti-o voi insine ca sa o faca si copiii vostri.
Invatati-i sa daruiasca
Am mai vorbit despre acest lucru si inainte. Va ziceam si atunci despre faptul ca cei mici (chiar si copiii de 2 ani) par mai bucurosi atunci cand daruiesc o bombonica decat atunci cand o primesc. Si mai mult decat atât, se pare ca sunt si mai bucurosi daca daruiesc o bombonica care le apartine decat daca daruiesc o bombonica care nu le apartine dar li s-a permis sa o daruiasca. Adica dau mai bucurosi dintr-al lor decat din a altuia. Practic, atunci cand actioneaza in folosul altora si acest lucru implica sacrificiu personal, copiii sunt mai bucurosi decat atunci cand ii ajuta pe altii iar acest lucru nu implica sacrificiu personal. Creati-le contexte sa daruiasca. Spre exemplu puteti sorta impreuna cu ei jucarii sau hainute ramase mici si apoi sa ii lasati pe ei sa daruiasca aceste lucruri celor care au nevoie.
Invatati-i ca banii nu aduc fericirea.
Sigur, banii ne ajuta sa avem tot felul de lucruri care ne fac placere (mai multe jucarii, mai multe vizite la teatrul de papusi), insa nu ne aduc fericire. Respectul si admiratia celorlalti fac mult mai mult pentru fericirea noastra decat banii. Faptul de a ne simti acceptati, importanti in viata celor din jurul nostru, inclusi intr-un grup si bineveniti ne face mai fericiti decat simplul fapt de a fi mai instariti. Oferiti-le asta copiilor zi de zi, minut de minut. Faceti din casa si famile un mediu in care ei sa simta acceptati si iubiti si apreciati.
Tot n-am terminat cu ce putem face, asa ca o sa revin 🙂 Nu prea multi ati avut de oferit celorlalti ce faceti pentru fericirea voastra si a copiilor vostri 🙂 Sugestia pe care am primit-o, aceea de a nu lasa vreun eveniment exterior sau pe oricine altcineva sa ne abata de la decizia de a trai fericiti mi se pare foarte importanta si complexa, asa ca o sa o dezvolt data viitoare. Asta daca nu-mi mai dati alte idei pâna atunci 🙂
