Cand o mama ramane singura psiholog cul

Dacă ești mamă și tânjești după clipe de singurătate, citește mai jos

 
Într-un weekend am rămas singură acasă. Când zic singură înseamnă ȘI fără soț ȘI fără copil. Am cochetat puțin cu ideea de a mă alătură soțului dar mi-a trecut repede. De cât timp n-am mai stat singură? Cam de multă vreme…
 
Nu mi-e frică să stau singură din niciun punct de vedere. Nu mi-e frică de hoți și mai ales nu mi-e frică de mine. Pentru că asta înseamnă să fii singură. Să stai tu cu tine însăți. Ceea ce uneori poate fi înfricoșător.

Nu a fost dintotdeauna așa. O bună bucată din viață mea îmi era îngrozitor de frică să stau singură. De hoți nu mă temeam nici atunci, dar cred că mă temeam mult mai tare de mine însămi. Mă temeam de ce-o să-mi zică mintea când rămânem doar noi două, una cu cealaltă. Nu vorbea frumos cu mine. Nu vorbește nici acum întotdeauna frumos, dar am învățat să nu îi mai dau întotdeauna crezare.

Acum, nu numai că nu-mi este frică de singurătate, am ajuns să prețuiesc singurătatea. Doar atunci când rămân eu cu mine, când nu mai e niciun copil de îngrijit, niciun soț de ascultat, nicio sarcină de făcut, atunci mă pot întoarce la mine.

A fi doar cu mine însămi nu e întotdeauna plăcut.

Uneori e dureros și chiar ajung să plâng.

Dar plâng eu pentru mine, neașteptând nimic de la nimeni, căci nu e nimeni să-mi ofere consolare. Dacă nu e nimeni, mi-o ofer eu. Există o anumită calitate a consolării pe care ne-o putem oferi fiecare în siguratatea lui, greu de explicat dar care se simte într-un anume fel, diferit de consolarea primită de la alții. Consolarea interioară, compasiunea și înțelegerea pe care ne-o putem noi oferi nouă e acolo întotdeauna, doar că adesea stă ascunsă. Suntem mai obișnuiți să cerem din exterior decât din interior, de aceea uneori nici nu știm că o avem în noi.

Uneori e înfricoșător

Ca atunci când mintea mea începe să se întrebe oare sunt ok cei doi oameni iubiți ai mei? Oare e șoseaua curată? Oare e destul lichid de frână? Sigur, sub toate astea stă cea mai mare frică dintre toate fricile. Dacă îi pierd?

Uneori e bucurie.

Să te trezeșți și primul lucru pe care să-l faci e să faci un duș prelungit, apoi să bei cafeaua uitându-te la ploaie e un lux pe care multe dintre noi nu-l avem. Sunt altele mai importante: un mic dejun de pregătit, un copil de trezit prin îmbrățișări și pupici, haine de pregătit, pachete de mâncare de pus.

Adesea e liniște. 

Nu-i întotdeauna plăcut când sunt cu mine, dar găsesc aici o liniște pe care mi-e greu să o găsesc atunci când alerg întreagă zi între a fi mama, a fi psihoterapeut, a fi soție, prietenă, copilul părinților mei. Liniștea asta vine dintr-un gând care îmi spune “asta este!”. Dar este spus cu toată ființă mea și diferă de resemnatul “asta este!”. E un soi de de acceptare – nu că-i ok sau nu-i ok când rămâi singur, ci este cum este, fără să fie bine sau rău.
 
Ca mame, rămânem arareori singure. Atât de rar, încât uităm cum e să fii singur. Uităm cât de plăcut și de dureros poate fi.
Când nu mai rămânem singure cu noi pierdem capacitatea noastră de a oferi grijă unei persoane care rămâne mereu pe ultimul loc: noi înșine.
În practică mea terapeutică mă întâlnesc mereu cu mame cărora le e frică să rămână singure. Și adulților le poate fi frică de hoți, de întuneric sau de a se întâmplă ceva groaznic cât sunt singuri. Dar mult mai adesea mă întâlnesc cu mame care tânjesc după a fi singure. Care tânjesc după liniștea care ți-o dă lipsa de presiune că “trebuie” să faci ceva (întotdeauna pentru alții). Paradoxul este că, chiar atunci când reușesc să rămână singure, nu mai știu “cum se face lucrul ăsta”.
 
Primul impuls e să alerge să facă ceva: să meargă la cumpărături, la manichiură, să sune o prietenă, să iasă în oraș. Sunt extrem de importante și cele de mai sus, dar ele nu sunt “a sta singură”. Înseamnă a-ți umple singurătatea cu acțiuni care să nu te lase să rămâi singură cu tine.

De ce, deși tinjim după a rămâne singure, o facem atât de rar?

“Poate nu-ți iubești destul copilul. Sau soțul. De-aia tânjești după singurătate”

poate fi un gând. Rostit fie de cineva din exteriorul nostru sau chiar de către noi înșine. Gânduri de genul acesta aruncă umbra vinei asupra dorinței de a rămâne singură. Dar dacă nu-i iubim, de ce îmi sare inima din piept cu bucurie gândindu-mă că plăcerea asta de a stă singură va fi întreruptă? Întreruptă iar de șirul de pupici, îmbrățișări, convorbiri lungi sau scurte, pachete de mâncare și haine murdare?

Dragostea de sine și dragostea de ceilalți nu se exclud, se completează.
Cred chiar că mă pot hazarda să spun că ambele cresc.

Când îi iubesc pe ceilalți și uit de mine mi se face dor de mine.

Când mă iubesc pe mine și uit de ceilalți mi se face dor de ceilalți.

Nu-i nicio dragoste mai importantă decât alta. Sunt ambele ale noastre și e muncă fiecăruia dintre noi să le acceptăm și mai apoi să le integrăm în povestea noastră.

Nu rămânem singure fiindcă avem până și în astfel de momente așteptări de la noi înșine.

Să ne simțim bine, să ne bucurăm, să profităm la maxim. Doar că singurătatea vine, cum spuneam, nu doar cu lucruri plăcute, vine și cu lucruri mai puțin plăcute.
 
Practica terapeutică mi-a dat privilegiul să mă întâlnesc cu multe mame. Mame dedicate, care își iubesc familia și copilul până în punctul în care au ajuns să nu se mai iubească pe sine. Nu mai știu cum să o facă sau se simt vinovate dacă o fac.
Știți care am constatat că e opusul dragostei de sine? Nu dragostea de ceilalți. Este depresia și însingurarea (care este fundamental diferită de singurătate).
Există un paradox al singurătății, uneori trebuie să reînvățăm să stăm singure cu noi înșine. Pentru acest lucru uneori e nevoie să fim cu cineva care să ne ajute să fim singure cu noi înșine și cu gândurile noastre. Cred că acesta este unul dintre marile daruri ale psihoterapiei: ne permite să fim singuri cu gândurile noastre lângă cineva.
 
Ce e în voi atunci când rămâneți singure? E liniște? E disperare? E bucurie? E tristețe?
 
 

 
Dacă crezi că informațiile din acest articol ar fi de folos și altor părinți, dă-l mai departe! Totodată, te poți abona la newsletterul cu resurse de folos pentru o viață echilibrată, mai jos:
 
ABONARE NEWSLETTER

Comments

comments