educatie financiara

Odata ce copiii inteleg conceptul de bani, in special faptul ca pot fi schimbati pe bunuri sau pe activitati si odata ce ne-am insusit ca si parinti o atitudine sanatoasa despre bani, putem trece mai departe in a-i invata sa fie responsabili din punct de vedere financiar. Aceasta inseamna a-i invata defapt sa isi gestioneze banii, sa-i planifice din punctul de vedere al castigului, al cheltuirii, al economisirii, al investirii si al darurii (concept mult prea neglijat, din pacate prin partile locului). In fond majoritatea obiceiurilor copiii si le formeaza cand sunt mici. Obiceiurile financiare nu urmeaza alte legi, se formeaza si ele in copilarie si raman cu noi tot restul vietii.

Incepem cu partea cea mai grea:

Cum ii ajutam pe copii sa castige bani?

Daca aveti o strangere de inima va invit sa recititi despre atitudinea fata de bani. Cum am putea sa-i invatam despre bani daca nu ii au? Si ca sa ii aiba trebuie sa-i dobandeasca cumva. E clar – copiii nu prea au cum sa-si castige existenta pana nu termina cu scoala, asa ca, evident, banii pe care ii vor dobandi copiii nostri vor fi in principal de la noi. Cum anume ii pot dobandi? Oricum am lua-o doar doua feluri mari si late pot fi: sa-i primeasca pur si simplu sau sa ii castige.

De primit, ii pot primi sub forma unei alocatii. Nu vorbesc de alocatia de stat pentru copii, desi poate fi la fel de bine vorba si de aceea. Alocatia are o forma fizica, respectiv este o suma de bani pe care noi hotaram sa o dam copilului nostru cu o anumita frecventa. Alocatia e mai mult decat forma in care apare si in mod sigur nu e o scuza pentru a-i spune copilului: “ti-am dat bani, nu i-ai folosit cum trebuie, acum suporta consecintele” sau “nu-mi mai tot cere bani, ai alocatie”. Alocatia e un instrument, o unealta ca noi sa ii invatam cum sa cheltuiasca cu grija, cum sa economiseasca regulat si cum sa imparta cu drag o parte din ceea ce au.

Cum stabilim alocatia? Ce suma, la ce varsta sa incepem, cu ce frecventa, cine contribuie si mai ales daca o legam de treburi casnice? 

Desi nu exista niste raspunsuri clare: suma x, la varsta y, cu frecventa z, va pot oferi niste idei.

La ce varsta sa incep sa ofer copilului o alocatie?

Incepeti atunci cand copilul stie despre bani si despre valoarea lor. Teoretic de pe la 3-4 ani ar putea sa stie toate aceste lucruri, insa numai daca l-ati invatat. Ce rost ar avea sa aiba bani inainte de a cunoste valoarea lor? Capacitatea de a efecta operatii matematice e cruciala cand vine vorba de bani. Nu e nevoie de logaritmi si integrale cand vorbim de bani, dar adunarea si mai ales scaderea sunt esentiale. Aici nu e iarasi vorba de o varsta cronologica la care copilul e capabil sa invete operatii matematice simple (cam pe la 4 ani copilul e capabil sa adune si sa scada) ci de varsta la care copilul vostru poate sa o faca. Unii invata la gradinita, altii in familie iar altii abia la scoala.

Ce suma ar trebui sa ii ofer ca si alocatie?

  • unii aleg suma in functie de varsta copilului: 1 leu pe saptamana pentru fiecare an al copilului. Deci la 5 ani sa zicem vreo 5 lei/ saptamana. Mie una mi se pare un criteriu de alocare fara nicio baza logica, rationala sau educationala (nici statul nu creste alocatia in functie de varsta biologica a copilului!), dar vi l-am infatisat totusi si voua
  • un alt criteriu ar fi bugetul familiei. Ce procent din veniturile familiei merge inspre o alocatie pentru copil? 1%? 2%? Decideti un procent si vedeti rezultatul.
  • daca aveti si alti prieteni sau cunostinte cu care copilul are contact frecvent poate ar fi bine sa aliniati marimea alocatiei la suma pe care o dau si ceilalti.
  • lasati copilul sa stabileasca suma (riscant, dar cine stie ce surprize o sa aveti?)
  • stabiliti suma in functie de necesitatile copilului.

Clar cel mai bine e o combinatie de toate cele de mai sus. Spre exemplu, o luam de jos in sus: pentru ce e stabilita alocatia? Pentru a fi cheltuita fix si exact cum isi doreste copilul (nu ne putem astepta la 10 ani sa gestioneze mancarea pe care o mananca sau hainele pe care le cumpara). Cel mai probabil isi doreste dulciuri, jucarii, jocuri video, intrare la zoo, la cinema, fiecare cu “nevoile” lui la aceasta varsta. Cam cat “costa” nevoile acestea? Atat sa fie alocatia, dar nu mai mare decat x% din bugetul familiei sau cu y mai mult decat primesc si ceilalti copii din cercul de prieteni.

Cu ce frecventa sa ii dau copilului bani?

Destul de des as zice, cu cat e copilul e mai mic cu atat frecventa va fi mai ridicata. Motivul: copiii devin din ce in ce mai capabili sa “astepte” recompense pe masura ce se maturizeaza, dar cand sunt mici au nevoie de recompense imediate. Daca sunt prea indepartate riscam sa ii frustram prea tare si nu acesta e scopul. Poate un venit saptamanal ar fi cel mai bine pentr copiii mai mici, apoi bilunar pentru cei mai mari sau lunar daca copiii vostri au invatat sa amane recompensele si sa isi gestioneze finantele.

Cine contribuie la suma alocata?

Orice doreste, sau mai bine zis oricine doriti voi sa contribuie. Unii parinti aleg sa contribuie statul (alocatia de stat pentru copii chiar merge la copil), altii aleg sa fie singurii contribuabili, altii implica si bunicii, matusile si oricine isi mai doreste. Nu conteaza asa mult cine contribuie, conteaza insa enorm ca toti cei care contribuie sa consimta asupra criteriului. Daca am decis ca si parinti ca suma lunara a copilului e X, apoi nicio bunica si matusica n-ar trebui sa sara pragul. Revin: alocatia nu e suma de bani, e un instrument de lucru.

Sa legam alocatia de treburile gospodaresti?

Mari si aprinse dezbateri pe tema asta. Unii zic ca daca ne dorim sa crestem copii responsabili din punct de vedere familial, atunci nu ar trebui sa ii platim pentru a indeplini treburi casnice care le revin cu un scop: a-i face sa inteleaga ca fiecare are un rol, o contributie la bunastarea familiei. Altii zic ca daca “le dam” bani copiilor nu-i invatam “sa castige”, ori cum altfel ar putea castiga un copil bani decat facand treburi casnice? Sunt altii care, in incercarea de a impaca si capra si varza, fac un soi de ierarhizare a treburilor casnice, unele sunt responsabilitati, obligatii familiale si nu se platesc, altele sunt “platibile”. Suna bine in teorie dar ma intreb cum se stabileste ierarhia asta? Daca iti faci patul la 4 ani nu primesti nimic, dar daca speli WC-ul primesti 1 leu, sau cum?

Eu mai degraba cred ca dezbaterea aceasta devine inutila daca gandim din perspectiva Valorilor de viata. Ce sunt Valorile? Valorile nu sunt niste scopuri de atins, sunt cai de urmat, directii de viata, sunt mai degraba calitati ale actiunilor noastre care devin valoroase prin ele insele. Din aceasta perspectiva daca valorizati Familia, treburile casnice nu ar trebui platite, daca in schimb valorizati Cariera, Succesul, copilul trebuie cumva sa experimenteze cum se castiga banii.

Pe de alta parte copiii invata mult prin puterea exemplului, nu trebuie neaparat sa castige ei insisi bani, in fond ne vad pe noi, parintii ca muncim si drept urmare castigam bani. La Puiul de Om la scoala se organizeaza Job Shadow Day, care este un program intenational Junior Achievement România prin care tinerii se familiarizeaza cu piata locurilor de munca, petrecând câteva ore in “umbra” unui parinte sau angajat din domeniul dorit.  Scopul este familiarizarea copiilor cu Munca in sine (munca ca si Valoare) si nu educarea lor financiara, dar cele doua nu se exclud defel, ba dimpotriva se completeaza perfect. Si daca nu o face scoala o putem face noi acasa, dupa scoala.

La scoala Waldorf (si probabil si la altele) exista periodic un Bazar, adica un targ in care copiii vand lucruri facute de mana lor. E o modalitate excelenta de a castiga “cinstit” bani. Ghilimelele sunt puse fiindca pana la urma tot de parinti depinde cumpararea – sa fim seriosi, cine ar da un leu pe o coaja de nuca cu doua boabe de piper si o ata (soricel)? Noi, parintii am da, in semn de respect si apreciere pentru munca depusa de copii pentru a-si castiga bani.

Ramane sa vorbim de cheltuieli data viitoare. Daca aveti alte idei despre cum ar putea copiii sa castige bani, daca folositi alte metode, nu va sfiiti sa le impartasiti si altora. Sunt sigura ca multi dintre parinti nu au inca niciun fel de sistem nu pentru ca nu si-ar dori, ci pentru ca nu stiu cum.

[Sursa foto]

Comments

comments