educatie financiara copii
Ea: Mami, nu-l mai gasesc pe Toto. Haide sa luam altul.
Eu: Si cum sa il luam?
Ea: Mergem la magazim si luam altul!
Eu: Il luam pur si simplu de pe raft si plecam?
Ea: Vai, mami! Cum sa il luam pur si simplu de pe raft? Ar insemna ca il furam. Il cumparam!

In 20 de secunde de conversatie mie imi e clar un lucru: stie ca exista un principiu care ne spune ca “nu e bine sa furam” dar nu stie un altul cel putin la fel de important: “suntem responsabili pentru banii nostri”. Nu pot sa zic ca nu m-a lovit o umbra de vinovatie (“Cum am putut fi atat de oarba si sa neglijez a o invata despre bani?”) dar mi-a trecut repede si am incercat sa ma gandesc cum sa dreg busuiocul.

Cand zic “bani” eu am instinctiv un usor sentiment de retragere, de repulsie. Poate fiindca am crescut educata fiind ca “banii n-aduc fericirea” sau ca “banul e ochiul dracului”.Nu cred defel ca e adevarat, dar eu asta am auzit incontinuu. Daca as urmari sa am bani pentru placerea de a avea bani, sunt absolut convinsa ca banii nu m-ar face fericita. Insa daca banii pe care ii castig imi permit sa vizitez locuri noi, sa cunosc oameni, sa savurez o mancare buna, sa beau o cafea aromata, eh, asta-i altceva… asta ma face fericita. Si niciunele dintre cele de mai sus nu se pot intampla fara… bani. Cred ca de aici mi se trage ideea gresita, zic eu de a o invata si pe Puiul de Om ca “banii sunt caca” cand era mica si “banii nu sunt pentru copii” cand a mai crescut.

Ne straduim cu varf si indesat sa-i facem pe copii sa fie responsabili: pentru sanatatea lor, pentru lucrurile pe care le detin, pentru ghiozdanul pe care-l poarta la scoala, etc. De ce sa nu-i invatam sa fie responsabili si din punct de vedere financiar? Oricat de inconfortabil ma simt eu cand ma gandesc la bani, banii sunt o unealta extrem de puternica. La fel de puternica ca si dinamita si avand exact aceeasi capacitate de influenta, atat buna cat si rea. Cum ii invatam pe copii despre bani? In functie de varsta, ca intotdeauna.

Copiii mici, cei de 1-3 ani

nu sunt capabili defel sa inteleaga concepte abstracte (cum ar fi valoarea banilor), asa ca tot ce putem face e sa ii invatam despre bani la modul concret, la modul fizic, tangibil. Banii sunt sub doua forme, moneda sau bancnota. Importanta maxima: banii stau in mana, in portmoneu sau in pusculita. Banii nu stau in gura!!! De inceput incepem cu monedele (nu numai fiindca e mai putin costisitor, ci fiindca e mai “palpabil”) . Luam monede de 5 bani, de 10 bani si de 50 de bani. Si ne uitam la ele: au culori diferite, unele sunt mai mari altele mai mici si daca punem capacul si le facem sa zornaie se si aude diferit. Mai putem face turnulete din bani, omizi din bani, serpi si orice altceva ne ajuta creativitatea.

Copiii de gradinta, copiii de 3-5 ani

desi nu inteleg in continuare concepte abstracte complexe, pot face operatiuni matematice simple ceea ce le permite sa inteleaga conceptul de valoare. Pot intelege cum 10 monede de 5 bani au aceeasi valoare ca 5 monede de 10 bani si ca o moneda de 50 de bani.

Dincolo de valori si matematica e important a-i invata la aceasta varsta ca:

– unele lucruri sunt gratis, altele costa
– avem nevoie de bani ca sa cumparam lucrurile care costa
– castigam, dobandim bani prin munca
– exista o diferenta intre lucrurile de care avem nevoie si lucrurile pe care ni le dorim

Nu orice e valoros costa. Sunt lucruri care nu ne costa nimic si care ne bucura: joaca cu un prieten, un suport pentru culori facut din cartonul pe care e rulata hartia igienica, un arici din conuri de brad. Sunt altele care costa si care ne bucura: o inghetata, un film la cinema, o jucarie, o acadea.  

Lucrurile care costa nu le luam pur si simplu de pe raftul magazinului, le platim! Ca sa le platim, avem nevoie de bani. Cati bani? Depinde de lucrul pe care-l cumparam. O acadea costa o moneda de 50 de bani, o inghetata costa 6 monede de 50 de bani iar o jucarie de plus 100 de monede de 50 de bani.

Ca sa avem bani si sa cumparam lucrurile care ne bucura trebuie sa muncim. Nu numai noi, parintii, toti adultii muncesc. Identificati oamenii care muncesc in jurul vostru: Vanzatoarea de la magazin, educatoarea de la gradinita, soferul de autobus. Banii pe care ii castigam sunt limitati si nu ne ajung pentru tot ce am dori sa avem, asa ca e important sa facem distinctie intre ceea ce avem nevoie si ceea ce ne dorim. Desenati un cerc mare, o placinta si impartiti-o in mai multe felii: avem nevoie de o felie de placinta pentru alimente, o alta pentru haine si pantofi, o alta pentru combustibilul de masina, o alta pentru apa, curent electric, gaz. Ramane o felie si pentru dorinte, pentru jucarii, film, inghetata, dar e doar o felie, nu putem folosi intreaga placinta pentru dorinte fiindca nu mai raman bani pentru necesitati.

Deja nu cred ca mai aveti rabdare sa cititi, ramane sa ne auzim data viitoare despre ce-i mai invatam pe copiii mai maricei despre bani.

[Sursa foto]

Comments

comments