„Ai atatea jucarii, mai da si altora din ele!”, „Da-i jucaria asta lui Ionel. Uite ce mult si-o doreste, tu oricum ai atatea”. „Imparte, te rog si cu ceilalti!”, „Daca imparti, cand ajungem acasa iti dau o bombonica”. „Imparte cu ceilalti, nu fi egoist!”. “Imparte!”. “Imparte”. “Imparte”.
Ne chinuim sa-i facem pe copii sa imparta, sa fie politicosi, sa fie atenti cu cei din jur, sa fie generosi. Si facem multe pentru asta 🙂 Le tinem speach-uri elaborate despre generozitate, politete si darnicie. Daca trebuie ii si mituim, orice numai sa o faca, nu cumva sa ajunga niste egoisti si zgarciti. Dar parca cu cat ne straduim mai tare sa-i convingem cu atat sunt mai putin dispusi sa imparta. De ce se intampla toate astea, de ce e asa greu sa-i facem pe copii sa imparta? Si mai ales cum am putea sa-i determinam sa imparta cu ceilalti?
Nadia Chernyak si Tamar Kushnir de la Cornell University au o idee 🙂 Ei zic ca permitandu-le copiilor sa faca alegeri, mai precis daca li se permite sa faca o alegere dificila atunci in viitor vor imparti bunurile lor cu mai mare usurinta.
Dar sa va zic cum au ajuns la concluzia asta. Au luat ei o mana de copii de 3-4 ani si le-au aratat-o pe Doggie, o papusa tare trista. O parte dintre copii aveau o sarcina foarte dificila: sa imparta cu Doggie un abtibild la care tineau mult sau sa il tina pentru ei (e dificil fiindca prin natura lor copiii sunt altruisti, nu le place sa-i vada suparati pe altii dar sunt si foarte posesivi, le e greu sa renunte la ceva ce le place). Altor copii li s-a dat o sarcina mai usoara: sa imparta cu Doggie sau sa puna deoparte abtibildul (e o alegere mult mai usoara fiindca nu se pune problema de a renunta la nimic din ce le apartine), iar ultimului grup de copii li s-a spus ca trebuie sa imparta abtibildul cu Doggie (au fost constransi sa o faca, fie ca doreau fie ca nu doreau). Mai tarziu, copiii au primit mai multe abtibilduri si au facut cunostinta cu Ellie, o alta papusa trista. Si li s-a spus ca e alegerea lor daca sa imparta sau nu si cate abtibilduri sa imparta cu Ellie. Si uite-asa au vazut ei ca acei copii care au fost in grupa alegerii dificile au fost cei care au daruit cele mai multe abtibilduri lui Ellie. Ceilalti copii, atat cei care au avut de facut o alegere usoara cat si cei care au fost constransi sa imparta au impartit mai putine abtibilduri cu Ellie.
Foarte interesant, as fi fost tentata sa zic ca daca au avut de facut o alegere dificila, chiar un sacrificiu personal, e ca si cum ar fi primit bulina rosie, s-ar fi achitat de datorie si o sa considere ca nu mai e nevoie sa imparta de-cum incolo de vreme ce au renuntat la ceva atat de important pentru ei. Se pare insa ca lucrurile sunt fix pe dos, iar mecanismul e cu totul altul. Copiii care au renuntat la ceva atat de important pentru ei se percep a fi „persoane carora le place sa imparta”. Drept urmare si in viitor se comporta ca atare, ca persoane care impart. La polul opus, daca ii constrangem pe copii sa imparta ei se percep ca fiind „nedarnici”, ca fiind „persoane carora nu le place sa imparta” (de vreme ce o fac constransi de parinti sau pentru a primi o recompensa), si in viitor se vor comporta conform imaginii pe care o au despre sine si nu vor imparti.
Cei doi au refacut experimentul intr-o forma usor modificata, copiii au avut de ales intre a imparti o jucarie valoroasa versus o bucata de hartie rupta. Cei care au ales sa imparta cu Doggie jucaria valoroasa au fost copiii care mai tarziu au ales sa imparta mai multe abtibilduri cu Ellie. Ce au vrut sa arate cu acest al doilea experiment? Ca cei mici nu beneficiaza de pe urma faptului abstact de „a imparti” ci de pe urma faptului cat se poate de concret de a imparti ceva valoros.
Da, pare frumos si simplu, doar ca ce ne facem cu acei copii care in fata unei decizii dificile aleg… sa nu imparta. Aici e deja o alta poveste, aici intra in scena propriile noastre emotii de parinte, carora ne vine greu sa toleram o alegere a copilului nostru diferita de ceea ce am fi ales noi sau chiar de ceea ce e social acceptabil. O sa vorbim si despre ele cat de curand 🙂
Asadar, nu va temeti de a-i pune pe copii in dificultate 🙂 Se pare ca daca le permitem sa faca alegeri dificile acest lucru le va servi ca o lectie din care invata despre abilitatile lor, despre preferintele personale si despre intentiile pe care le au fata de ceilalti, iar acestea ii va determina sa imparta mai usor.
Va urez decizii dificile! 🙂
