Cine nu vrea sa fie mai destept? Mai inteligent? Mai atent? Să aibă o memorie mai bună? Nu ar fi frumos ca toate acestea să le putem obține jucându-ne pe calculator, tabletă sau telefon? Lăsăm copilul să joace un joc de dezvoltare al atenției și gata, nu mai are probleme cu concentrarea sau ADHD. Îi instalăm bunicii o aplicație faină și atractivă și gata, va avea o memorie ca la 10 ani.
Adevărul e că ar fi frumos să fie adevărat, recunosc chiar că m-aș fi bucurat să fie adevărat, dar nu e cazul. Luni, a apărut în Psychological Science in the Public Interest un studiu pe care îl puteți citi integral aici.
De la ce a pornit cercetarea?
În 2014, un grup de cercetători publica o scrisoare deschisă prin care pune la îndoială pretenția emisă de companiile de producție de aplicații pentru antrenarea memoriei, atenției și a altor abilități cognitive (intelectuale) că folosirea regulată a acestor jocuri ar duce la îmbunătățirea performanțelor abilităților menționate. Curând după aceea, un alt grup, ceva mai mare, tot de cercetători publică o replică la scrisoarea deschisă și aduce chiar argumente științifice în sprijinul ideii că antrenarea cu aceste jocuri ar duce la îmbunătățirea diverselor abilități cognitive. Prin urmare, existau două opinii despre același lucru, dar care erau total opuse.
Cum a fost făcută cercetarea?
Cercetările în domeniul științific sunt de mai multe feluri, cea de față este o aniliză aprofundată a tuturor studiilor relevante despre acest subiect. Ce înseamnă aprofundat? Se uită la cum anume a fost făcut studiul, dacă respectă rigoriile științice referitor la selecția participanților, la designul de studiu, referitor la interpretarea rezultatelor. Așa că au constat că majoritatea studiilor nu respectă rigoarea științifică – au prea puțini participanți, nu sunt selectați corespunzător, nu au grup de control sau nu iau în considerare placebo. Scrisesem cu ceva vreme în urmă un articol despre cum să selectăm ca părinți informațiile adevărate de parenting, acolo am explicat puțin despre ce înseamnă cercetare științifică.
Care sunt concluziile?
Nu foarte îmbucurătoare. Majoritatea studiilor nu stau în picioare la o analiză atentă altele da. Dincolo de asta concluzia studiului e una clară:
”Nu am găsit suținere pentru ideea că antrenarea funcțiilor cognitive prin jocuri video, aplicații sau alte produse diverse ar avea efecte de durată în lumea reală.” Unele programe pot fi benefice în îmbunătățirea performanței în sarcina respectivă. Interesul pentru aceste aplicații este însă suscitat de promisiunea că această formă de antrenament a abilităților cognitive duce la îmbunătățirea performaței în viața reală.
Cu alte cuvinte, dacă vreți să vă îmbunătățiți performanța în joc, atunci merită să jucați jocuri video. Dacă vreți să vă îmbunătățiți performanța abilităților cogntive în lumea reală, în viața de zi cu zi – fie ea școală, grădiniță, serviciu sau pensie, atunci ar trebui să vă orientați în altă direcție.
Ce învățături putem desprinde ca și părinți?
- Că ar trebui să cântărim mai bine mesajele promoționale. Nu de alta, dar grupurile de interese din industriile cu un profit uriaș, mai ales cele care crează dependență, vor pune întotdeauna presiune și vor încerca să modeleze percepția, ba chiar vor influența studii sau le vor prezenta favorabil lor.
- Că e util să analizăm critic informațiile primite prin prisma unui criteriu de actualitate – care este cel științific. Să nu plecăm urechea la ceva doar pentru că e scris pe un bilboard uriaș, sau e strigat la megafon, sau ne bombardează zilnic cu oferte.
- Că e necesar să ne uităm și în spate, la istoria recentă, să ne uităm la ce s-a întâmplat cu companii mari care au trebuit să plătească sume însemnate pentru afirmațiile false promovate. În 2009 a fost Disney, cu Baby Einstein, programul care transforma copiii în genii, în 2006 Lumosity a plătit 2 mil dolaripentru că jocul nu a dus la îmbunătățirea performanței la muncă sau la școală, așa cum pretindea prin promovare.
- Că e necesar să ne uităm în ograda noastră, la copiii noștri, cei reali: vedem vreo îmbunătățire în abilitățile lor ca urmare a jocurilor video sau mai degrabă vedem o îmbunătățire a performanței la joc? Rezultatele cred că sunt cât se poate de evidente, mă tem că ne e nouă frică că trebuie să renunțăm la această idee.
Eu am întâlnit mulți părinți la Cabinet a căror copii petrec mult timp cu jocurile video sub deviza ”îl las să joace fiindcă așa își dezvoltă atenția/ orientarea în spațiu/ memoria/ inteligența”. Nu, dragilor, dacă îl lăsați să joace jocuri video, copilul se distrează, îi produce plăcere și își îmbunătățește performanța în joc. Dar nu va fi mai atent la ore, nu va reține mai bine poeziile, nu își va face mai ușor temele de casă. Toate aceste abilități se pot cultiva, dar drumul e ceva mai anevoios și e de durată. Eu susțin o serie de ateliere pentru copii, care vizează dezvoltarea diverselor abilități în context școlar și nu numai. Dar chiar și acolo, țin întotdeauna să informez părinții ce fac cu copii, cum lucrăm, care sunt rezultatele așteptate, care sunt obstacolele în obținerea rezultatelor. Nu numai atât, dar îi informez despre ce anume am lucrat în ora respectivă, le sugerez direcții de continuare acasă, pentru că deocamdată nu se cunosc alte metode ușoare și rapide pentru cultivarea abilităților. Nu știu de nicio metodă prin care să putem sta relaxați cu o cafea în brațe lângă copilul cu un laptop în brațe și după o jumătate de oră copilul să fie mai atent, mai inteligent, mai deștept. Doar metode care necesită muncă, timp și dedicare!