Unii dintre noi alegem sa cream activ magia lui Mos Craciun, altii alegem sa nu subscriem consumerismului din preajma Craciunului . In oricare tabere ne-am afla, exista sigur argumente pe care le putem aduce pentru a ne sustine punctul de vedere. Dar care dintre ele e cel mai benefic pentru copii?
In oricare tabara ne-am afla, avem in spate anumite convingeri:
Parintii care spun ca Mos Craciun e adevarat o fac pentru ca au convingeri de genul:
– Si eu am crezut in Mos Craciun si imi aduc si acum aminte cu placere si nostalgie de acea perioada. Retraiesc odata cu copilul meu acea perioada. – Vreau ca si copilul meu sa traiasca magia Craciunului – Copiii care cred cu atata putere in mos Craciun sunt absolut adorabili – Toti copiii cred in Mos Craciun – Odata esti copil! – De ce sa ne-am grabi sa scurtam copilaria furand din inocenta si magia povestilor? – Nu ti-ai trait copilaria daca nu ai crezut in Mos Craciun – Mos Craciun e un bun ajutor in mituirea copiilor: „Daca nu faci…, nu-ti mai aduce Mos Craciun jucarii”. „Trebuie sa fii cuminte, Mos Craciun vede totCei care aleg sa spuna ca Mos Craciun nu exista au si ei anumite convingeri:
– Eu nu vreau sa imi mint copilul niciodata si despre nimic. – Eu ii tin prelegeri despre cat de important e sa nu minti, dar ii spun ca exista Mos Craciun? – Daca vede ca anumiti copii nu primesc nimic de Craciun o sa se intrebe ce e cu acei copii, sunt copii rai de aceea nu au primit nimic? – Nu vreau sa fie dezamagit cand afla adevarul – De ce as vrea dupa ce ma straduiesc atat de mult cu cadourile sa las unui personaj imaginar recunostinta? – Craciunul inseamna mai mult decat Mos Craciun si primirea cadourilor. Nu as vrea ca copilul meu sa confunde Craciunul cu primirea de cadouri.Care dintre cele doua tabere are dreptate si cine greseste? Ca sa aflam raspunsul ar trebui sa stabilim un criteriu prin care sa le departajam. Criteriul acesta va fi, evident, binele copilului. Asadar, intrebarea e: „Ar putea povestea lui Mos Craciun sa dauneze in vreun fel copiilor?”
Nu stim sigur daca Mos Craciun e adevarat sau nu, dar e absolut cert ca Mos Craciun e prezent.
Chiar daca nu e prezent in anumite case, chiar daca alegem sa fim in tabara celor care nu ne mintim copilul, Mos Craciun e prezent la televizor, pe strada, la gradinita, in casele altor oameni. Prin urmare o explicatie trebuie oricum sa dam. Explicand copilului cine este Mos Craciun noi il reprezentam intr-un anumit fel. Daca il reprezentam ca fiind un Mosulet vesel, jucaus, darnic si generos, copilul va avea o experienta pozitiva legata de Mos Craciun. Daca il prezentam ca pe un Mos care „vede tot” si numara bulinele negre si pe cele rosii dupa care ia decizii, experienta copilului legata de Mos ar putea fi una anxioasa „Oare o sa primesc cadouri”, „Oare a vazut Mosul ca nu m-am spalat pe dinti?” sau de autodepreciere „Oare o sa fiu pe lista Mosului printre copiii care merita cadouri?” Daca alegem sa il reprezentam ca pe un personaj creat de industrie ca sa ne determine sa facem cumparaturi masive de Craciun experienta copilului va fi una … de cunoastere a adevarului 🙂
Ce spun psihologii despre influenta povestii lui Mos Craciun asupra copiilor?
In primul rand, sa stiti ca eu una nu am gasit niciun studiu care sa cerceteze influenta povestii Mosului asupra copiilor. Nu stim daca faptul de a crede in Mos Craciun ii face pe copii sa fie mai creativi, mai sanatosi din punct de vedere fizic, emotional sau social, mai generosi, mai darnici, sa ia note mai mari la scoala. Ca sa stim asta ar trebui sa luam o mana de copii, sa ii impartim in cele doua tabere si apoi sa vedem cum se dezvolta copiii acestia dupa un anumit timp. Cine oare ar finanta o astfel de cercetare? Mos Craciun sigur nu 🙂 Asta nu inseamna ca o sa va las fara niciun raspuns, mai cautam putin, mai judecam si noi singuri daca cercetatorii nu o fac 🙂
Joaca este un lucru serios pentru copii iar imaginatia bogata e una dintre trasaturile specifice (si absolut normale) ale copiilor.
Jocurile simbolice – adica petrecerile papusilor, luptele de super-eroi cu doua bete indoite, aventurile poneilor, transformarea in printese sau spider-man – sunt activitati necesare, extrem de importante in dezvoltarea copiilor, prin care acestia invata sa-si dezvolte noi abilitati. Copiii traesc intr-o lume imaginara, insa acea lume imaginara e reala pentru ei. Ei chiar cred ca poate fi un mostru REAL sub pat sau in dulap. Pentru ei, daca ceva e plauzibil, atunci e real, e adevarat. La orice varsta o imaginatie generoasa e extraordinar de importanta, insa pentru copii prezenta ei e cruciala, pentru ca „le confera copiilor un context potrivit pentru reglarea propriilor comportamente in vederea atingerii unor obiective centrate pe motivatia interna” (Gyorgy GASPAR pentru Salvati Copiii Romania). La varsta de 1-4 ani, copiii pot intelege concepte concrete cum ar fi sanie, reni, Mos Craciun, cadouri insa nu pot intelege concepte abstracte cum ar fi generozitate si darnicie. Din acest punct de vedere nu exista nicio diferenta intre povestea lui Mos Craciun, povestea Zanei Maseluta sau a lupului care ii fura pe copiii neascultatori.
Parintii care cred ca isi mint copilul daca le spun povesti despre Mos Craciun si carora le e teama ca cei mici or sa fie dezamagiti si deceptionati cand afla adevarul au si ei dreptatea lor.
Pana una-alta Mos Craciun nu e real. Cred ca daca va simtiti foarte vinovati daca va mintiti copilul sau daca simtiti ca pur si simplu nu o puteti face fiindca contrazice prea mult valorile personale cel mai bine ar fi sa nu o faceti. Robert Feldman e un psiholog, care studiaza minciuna si deceptia. El zice ca atunci cand si-a inceput cercetarile credea ca minciuna e un fenomen foarte rar, insa studiind mai atent problema a ajuns la concluzia ca doi oameni care poarta o conversatie obisnuita mint in medie cam de 3 ori in 10 minute 🙂 Minciunile acestea mici, care iau forma „Ce bine iti sta cu rochia aceasta”, „Cred ca ai progresat foarte mult in ultima perioada”, „Esti o mama exceptionala!”, au un rol social, fac ca interactiunile cu ceilalti sa fie mai calme, mai placute. Desigur, cea mai clara urmare a faptului de a fi prins cu minciuna, indiferent ca e mica sau mare e dezamagirea, deceptia. Din punctul acesta de vedere micile minciuni „Esti cel mai grozav copil din lume” sau „Ai facut un desen exceptinal” (desi sunt 3 mâzgalituri pe o foaie) au acelasi potential de dezamagire si deceptie pe care il are aflarea ulterioara a adevarului despre Mos Craciun! Sa nu mai zic despre a le cere copiilor sa se prefaca ca le plac cadourile primite – „Nu spune ca nu-ti place, se supara bunica. Prefa-te multumit si dupa aceea poti face ce vrei cu cadoul” – practic ne invatam copii ca e in regula sa minta (si implicit sa dezamageasca).
In concluzie, nu exista date care sa ne spuna daca povestea lui Mos Craciun e benefica sau e daunatoare copiilor. Pana la urma e o alegere personala a fiecaruia. Oricare ar fi alegerea insa, nu cred ca va dauna in vreun fel copilului.
Cum ziceam si in articolul anterior, “eu am ales sa ii spun ce cred – Mos Craciun exista” 🙂 asa cum zicea intr-un comentariu o buna prietena. Poate aceasta e cea mai buna abordare: sa ii impartasim exact ce credem noi. Am vazut in urma feedback-ului parintilor ca multi dintre ei aleg sa le spuna micutilor ca Mos Craciun e un personaj, la fel ca Cenusareasa, Zana Maseluta, Alba-ca-Zapada. Mi se pare o abordare diplomatica 🙂 Nici nu spunem ca e adevarat dar nici nu spunem ca e o minciuna:)
Eu cred ca magia, misterul si miracolul sadit in sufletul copilului odata cu povestea lui Mos Craciun ramane acolo ca un locusor sacru unde ne putem intoarce si ca adulti, atunci cand grijile, viata si varsta ne ameninta sufletele. Eu am ales nu numai sa cultiv povestea, am ales sa o si hranesc, sa o umplu cu bucurie si uimire. Anul trecut, in complicitate cu bunicii (pe care nu am ramas suparata ca m-au mintit :), Puiul de Om l-a chiar vazut pe Mos Craciun cel adevarat. I-a stat in brate, i-a mangaiat barba si s-a bucurat de cadourile ce le-a adus. Mos Craciun a fost… o persoana de 74 de ani, profesor universitar in afara sarbatorilor de iarna 🙂 pentru care spiritul lui Mos Craciun nu a murit. Sau poate ca a reinviat. A fost o experienta minunata, pentru mari si mici, eu cred ca va ramane in sufletul ei ca o amintire draga si pretioasa. Sau poate va fi deceptionata cand va afla ca am mintit-o? Sau poate va fi recunoscatoare pentru cat efort au depus atatia oameni sa o faca bucuroasa? Cine stie? Imi asum alegerea pe care le-am facut, cu bunele si relele ce vine odata cu ea. Si ma pregatesc temeinic pentru marea confruntare cand va veni vremea sa platesc pentru minciunile mele 🙂
Mai raman niste intrebari, zic eu, poate mai aveti si voi altele: La ce varsta sa le spunem adevarul despre Mos Craciun? Ce facem daca afla de la altii? Cum ne descurcam cu dezamagirea lor cand afla adevarul? Povestim, cu cei ce au ales sa minta sau sa fie diplomati, saptamana viitoare 🙂
Un Mos Craciun vesel si iubitor tuturor!
Sursa foto: Murat_Celik
Super articol Diana! 🙂
Multu 🙂