Nu stiu ce planuri aveti pentru anul care vine. Sau daca aveti vreun plan facut. Dar sigur aveti multe dorinte. Eu am si de una si de alta. Dorintele mele sunt simple si sunt aidoma dorintelor multor parinti: imi doresc sa petrecem mai mult timp impreuna ca si familie, sa ne bucuram unii de altii si sa radem cat de mult putem.
As fi vrut sa mai cred in Mos Craciun si el sa-mi indeplineasca dorintele, dar cum zicea Erma Bombeck : “Unul dintre cele mai triste lucruri din lume e să te trezeşti în dimineaţa de Crăciun şi să constaţi că nu mai eşti copil”. Ei, poate ca e cam mult spus, eu m-am bucurat ca un copil de cadoul meu de la Mos Craciun, m-am bucurat de bucuria celorlalti care si-au primit si ei cadourile. Numai ca nu cred faptul ca Mos Craciun poate orice. Si ce nu poate face Mos Craciun pot face eu in locul lui.
Eu cred in vise, in dorinte, in idealuri dar mai cred in scopuri, in actiune, in fapte. Mi-e tare la suflet un proverb japonez: “Vision without action is daydream. Action without vision is nightmare.” Intr-adevar, incepem prin a visa, prin a ne imagina si chiar prin a idealiza. Daca ma opresc doar la a-mi dori ce v-am spus: sa petrec timp cu familia, sa ne bucuram unii de altii si sa radem impreuna am in fata imaginea ideala a familiei de pe cutiile de cereale. O mama, un tata si vreo 2-3 copii uitandu-se unii in ochii celorlalti, tinandu-se de mana si râzând cu gura pana la urechi. Probabil alergând cu parul frumos pieptanat, dar batut de vant pe niste câmpuri pline de flori. Dupa care aud in urechi melodia aceea din filme care vesteste trezirea la realitate.
Si atunci dorintele mele sunt irealizabile? Nicigând. Numai ca idealul aceala al familiei de pe cutiile de cereale e efemer, dureaza cateva secunde, iar eu imi doresc sa petrecem mai mult timp impreuna. Timp real, nu franturi de cadre din filme.
Asa ca renunt momentan la ideal si transform dorinta mea in scop.
De la imi doresc sa… si visare cu ochii deschisi imi stabilesc un scop: „Scopul meu e sa petrecem timp de calitate in familie, sa ne bucuram si sa radem”. Deja e mai bine, deja am o directie inspre care sa ma indrept. Dar cum stiu daca ajung la destinatie, cum stiu daca scopul meu a fost atins? Pentru asta imi fac un plan.
Un plan in care sa fie scris negru pe alb ce pasi fac, cand ii fac, cum ii fac.
Asa e cu planurile, ca sa devina realitate trebuie sa fie observabile, masurabile si bine delimitate in timp. Altfel cum am putea sti daca am realizat ce ne-am propus? Cum am putea sti daca mergem pe drumul pe care ni l-am propus si nu pe un altul? Cum am putea sti daca am ajuns la destinatie?
Planul meu ca sa-mi ating scopul e o activitate de facut impreuna, toata familia, cu mic cu mare. M-am gandit pentru asta la o activitate, la o tombola. O tombola cu activitati pe care sa le facem impreuna in anul care urmeaza:
- Stabilim noi in functie de necesitatile si posibilitatile familiei cate activitati dorim sa facem: Una pe saptamana? Doua pe luna? Una pe luna?
- Apoi stabilim cand sa le facem: In fiecare duminica din saptamana? In fiecare vineri 13 a fiecarei luni? Sa zicem ca ne permitem de doua ori pe luna, asta inseamna 24 de activitati pe an. Si incepem sa gandim:
- Ce ne-ar placea sa facem? Cat de costisitoare pot fi activitatile, ce buget avem? Putem chiar stabili, in functie de bugetul fiecarei familii cate activitati mai costisitoare putem avea (sa zicem 3), cate activitati mediu costisitoare (sa zicem 6) iar restul sa fie activitati care sa nu necesite bani.
- Facem 24 de biletele si scriem activitati pe care ne dorim sa le facem impreuna. Fiecare familie are obiceiurile ei, placerile ei, eu va zic o parte din ceea ce mi-ar placea mie:
- Sa gatim impreuna
- Sa mergem cu cortul la munte
- Sa invitam mai multi prieteni cu copii si sa stam seara pana tarziu sa ne uitam la filme sau sa dansam (chiar daca nu e noaptea de Anul Nou)
- Sa mergem cu patinele, cu rolele sau cu bicicletele
- Sa facem drumetii in natura all inclusive (cu picnic)
- Dupa ce avem 24 de biletele scrise cu activitati care aduc bucurie intregii familii le punem intr-o urna. La inceputul fiecarei luni are loc cate o extragere. De doua biletele. Si in functie de ce am extras punem in calendar. Duminica 12 ianuarie 2014 mergem la patinoar. Duminica 24 ianuarie 2014 mergem cu cortul la munte. Ups. Nu se poate. Punem la loc si tragem altceva.
-
Avem ceva
- observabil: mersul la patinoar se vede,
- bine delimitat in timp – in data e 12 ianuarie de la 12.00 la 13.30 la Cora la patinoar si
- masurabil: daca am mers ne-am atins scopul.
In felul acesta ne asiguram ca punem pe lista noastra de „to do” nu numai spalat haine, curatenie, gatit, dus copilul la scoala, platit rate, taxe ci si activitati care aduc familia laolalta, care provoaca bucurie, rasete si asigura timp petrecut impreuna.
Sa aveti un An Nou asa cum vi-l doriti. Nu uitati sa faceti si planuri pe masura dorintelor voastre!
Cred ca e ceea ce ne dorim cei mai multi dintre noi pentru familia noastra, mai mult timp impreuna. Ideea ta Diana face masurabil efortul pe care fiecare il depunem in directia aceasta, iar masura e instrumentul aflat in mana fiecaruia din familie, de la mic la mare, grozav ….