… sunt liberi? Probabil. Si presupunand ca sunt liberi cum le schimba asta viata? Cum se simte libertatea? Ce le permite sa faca in plus sau altfel? Oare la fel se simte libertatea si la copii?
Fiindca e vacanta, fie sunteti printre acei nefericiti parinti care nu-si permit concediu desi copilul este in vacanta (aici ma incadrez eu), fie sunteti printre acei fericiti parinti care isi permit sa lase copilul la bunici pe timpul vacantei (aici iarasi ma incadrez eu). Nu vorbesc despre acei parinti care pleaca impreuna cu copilul in vacanta fiindca momentan, ca sa o plagiez pe Printesa Buclucasa, sunt geloasa pe ei fiindca in aceasta categorie nu ma incadrez si eu.
Ati inteles, sunt timp de vreo 5 zile child free, adica sunt libera!!!! Ce inseamna asta si cum imi afecteaza viata?
1. Ma trezesc la aceeasi ora dimineata, fiindca desi sunt libera am totusi multe lucruri de facut. Ma culc mai tarziu, fiindca nu mai stau sa invart bucle pe deget cu lumina stinsa si sa ma cuprinda de multe ori somnul inainte de ora la care “ar trebui” sa doarma un adult. Asta ma face sa fiu ceva mai lenta dimineata, ca-s obosita, dar ce conteaza, sunt libera!
2. Nu ma mai trezesc in timpul noptii sa raspund la “Maaaaammmmiiiii” ci ma trezesc sa raspund la gandurile mele “O, fir-ar sa fie, am uitat sa…”.
3. Ma uit la televizor. Nu la desene animate, ma uit la film. Ceva mai mult decat m-as fi uitat la televizor daca ma uitam la desene animate.
4. Mananc in fata calculatorului. Mananc ciocolata seara. Si noaptea daca mi-e pofta ca nu ma vede nimeni. Libertate!!!
5. Nu merg (inca) inapoi la sala. Ca-s cam obosita dimineata de culcatul tarziu si trezirile din noapte.
6. Lucrez aproape tot timpul. Asta mi-am propus, sa ajung “la zi” cu munca ca deja ma coplesea. La finalul zilei am intr-adevar cu 2-3 liniute in plus la lista de sarcini bifate pe ziua respectiva.
Cum se simte libertatea? E un pic obositor, un pic placut, un pic productiv si un pic neproductiv. Fac unele chestii in plus – lucrez mai mult timp, realizez mai multe sarcini ceea ce ma face sa ma simt mai putin apasata, dar nu ma face sa ma simt bine. Fac unele chestii in minus – dorm mai putin, mananc mai haotic si mai nesanatos. Ma mai simt putin confuza: oare din ce am ce de facut cu ce sa incep? La ce sa renunt? Si acum, ca am atata timp la dispozitie trebuie sa renunt la ceva? Sunt mai putin organizata si nu mai planific asa strict lucrurile: fac cat pot face azi! e criteriul dupa care imi organizez lucrurile.
Cum se simte viata cand Printesa Buclucasa e prin preajma? Pai.. E un pic obositor, un pic placut, un pic productiv si un pic neproductiv. Fac unele chestii in plus – ma joc si asta ma relaxeaza, sunt mai organizata si asta ma face sa imi fie mai clar ce am de facut, mananac mai organizat si mai sanatos, paradoxal dorm ceva mai mult. Realizez mai putin decat imi propun, ceea ce ma face sa ma simt usor frustrata. Sunt mai organizata si planific mai riguros lucrurile: stiu ca am la dispozitie un interval destul de scurt, destul de bine delimitat in spatiu si timp asa ca trebuie sa ma incadrez in el.
Oare libertatea sau lipsa libertatii nu se simte la fel si la copii? E un adevarat bombardament de ingrijorari: oare nu-i ingradim prea mult pe copii? Oare nu le taiem aripile cu atatea limite? Sau de incurajari: “Copiii stiu mai bine!”, “Lasati-i liberi!”, “Nu limitati copiii de pe acum, au destula vreme cand sunt mari!”. Cred ca niciuna nicialta nu au valoare sau non-valoare in sine. Limitele nu sunt bune sau rele, la fel cum libertatea nu e buna sau rea in sine. Ambele sunt dependente de context. Uneori e nevoie de limite, cum ar fi cazul spalatului pe dinti seara sau cazul culcatului la o anumita ora, alteori e nevoie de libertate cum ar fi ce culori sa aleaga cand picteaza sau ce joc sa se joace.
Nu cred ca problema e de prea multe limite sau prea putina libertate ci de limite puse cand ar trebui sa fie libertate si libertate atunci cand ar trebui impuse limite. Cand zicem “cred ca ar trebui sa ne jucam “monopoly”, ca sa exersam putina matematica, nu “pantomime”, aia nu ajuta la nimic!” impunem o limita intr-un domeniu in care copilul este expert. Dimpotriva, daca credem ca “n-o fi foc daca se culca mai tarziu, ce-i asa grav daca e obosit a doua zi?” sau “ce atata spalat pe dinti, oricum sunt cei de lapte!” dam libertate copilului intr-un domeniu in care noi, parintii suntem experti (sau cel putin asa ar trebui)!
