Ca parinti vedem foarte bine copilul este stresat la scoala. Vedem stresul de la scoala in dureri de burtica sau de cap, in refuzul de a merge la scoala, in lipsa de incredere si motivatie pe care o au copiii cand vine vorba de scoala.
Ce spun copiii ca ii streseaza la scoala?
Ei nu vor spune niciodata “nu am incredere in mine”, “nu sunt motivat”, “durerea de burtica e o modalitate de exprimare a stresului de a merge la scoala”. Raspunsurile copiilor, mai ales a celor din ciclul primar sunt mai pragmatice, mai concrete. Sunt ancorate in situatiile care le provoaca stres si neliniste.
Eu sunt privilegiata cand vine vorba de a afla raspunsuri, fiindca am acces nu numai la raspunsurile copilului meu ci si la raspunsurile copiilor cu care ma intalnesc la Cabinet. In mod particular o sa va vorbesc despre raspunsurile pe care le-am primit de la copii in cadrul Atelierului de gestionare a stresului scolar.
Atelierul nu este unul standardizat, e unul adaptat nevoilor copiilor din grupul cu care lucrez la un moment dat. Ca sa aflu ce anume ii streseaza pe copii povestim liber sau pe marginea unui chestionar cu titlul “Ce nu imi place sa se intample la scoala” in care sunt evident listate multe dintre situatiile tipice prin care trec copiii la scoala.
Sa va spun ce am aflat eu. O sa le scriu sub forma de top al celor mai mari motive de ingrijorare pentru copii. Primele 5 temeri apar la aproape toti copiii, celelalte apar la multi, dar nu la toti.
-
Cand fac o greseala
-
Cand iau o nota mica
-
Temele de casa
-
Cand trebuie sa cer ajutor
-
Cand avem mult de scris
-
Operatiile matematice
-
Cand colegii se iau de mine
Eu imi propun sa abordez pe rand fiecare dintre aceste temeri, in ordinea importantei lor, insa dupa ce lamurim din raspunsurile voastre care sunt cele mai frecvente temeri ale copiilor vostri.
Ce spun parintii despre stresul copiilor la scoala?
“Copilul meu spune ca NU e stresat, insa eu vad acest lucru. E neincrezator in cunostintele proprii, ii e teama sa nu ofere un raspuns gresit, ii e rusine in cazul in care se afla intr-o situatie delicata”.
“Cand e emotionat, nu se mai poate concentra pe raspunsul pe care trebuie sa-l ofere. Desi stie raspunsul, parca se blocheaza si nu stie ce sa spuna.”
“Evita sa se implice in activitati noi, in care sansele sa nu reuseasca sunt destul de mari.”
“Nu are incredere in el/ea”.
“Eu stiu ca poate mai mult, dar notele lui/ ei nu reflecta acest lucru”
Parintii vs. copiii?
Cele de mai sus sunt perspective (usor) diferite ale acelelorasi probleme. Parintii pot vedea aspecte mai putin tangibile ale stresului scolar:(neincrederea, evitarea), copiii isi inteleg mai bine trairile cand sunt puse in context (nu-mi place sa gresesc/ urasc temele/ nu suport sa se ia colegii de mine).
Pe locul I in topul ingrijorarilor sta teama de greseala, pe care o constientizeaza atat parintii cat si copiii.
Suprinzator pentru parinti a fost sa afle ca ai lor copii se tem sa ceara ajutorul profesorului, mai ales atunci cand copilul are o relatie buna cu invatatoarea/ profesorul. De ce? Copiilor le este rusine. “Daca cer ajutorul inseamna ca sunt prost/ ca nu am inteles ce s-a predat si ceilalti copii vor afla asta”.
Tot suprinzator a fost sa afle ca ai lor copii se tem de note: “Cum, dar nu i-am spus niciodata ca ma astept la note mari!”. Poate nu au spus-o direct, dar au transmis indirect prin remarci de genul “poate data viitoare o sa fie mai bine”,”va trebui sa lucrezi in plus ca sa iti indrepti notele. Au transmis poate printr-o atitudine de nemultumire si dezamagire, care, chiar daca nu e exprimata verbal, copiii o simt.
Nu imi propun in acesta postare sa povestim ce e de facut, dar imi propun sa o facem in postarile viitoare. Acum am vrut sa impartasesc cu voi o radiografie a experientei mele de lucru cu copiii, in speranta ca vom putea face impreuna o radiografie si mai mare.
Eu cred ca e o datorie nu doar a scolii, ci si a noastra, a parintilor si a altora care lucram cu copii sa ii ajutam sa se simta bine la scoala. Un prim pas e sa cunoastem ce anume le produce neliniste si teama (din punctul lor de vedere). Acolo sunt punctele in care putem interveni ca si parinti, psihologi, invatatori, profesori.
Am pus mai jos intr-o lista temerile copiilor cu care eu am vorbit. Pe ai vostri copii ce ii streseaza? Haideti sa vedem impreuna ce raspunsuri obtinem? Care e cea mai frecventa temere a copiilor? Puteti selecta doar un raspuns sau pe toate, puteti adauga un nou raspuns daca copilul are alte temeri.
NOTA:
