psiholog diana tarcea

Care dintre voi nu ati avut sentimente amestecate cand copilul a venit sa va spuna despre ce a făcut un coleg de clasa, fratele sau sora, vecinul sau bunica? Pe de o parte probabil simtiti nevoia sa smulgeti si mai multe informatii si sa il incurajati sa vorbeasca despre ceea ce il supara, pe de alta parte insa nu doreati sa îl încurajati sa parasca. De ce parasc copiii? Care sunt motivele lor? Ce putem face sa ii oprim sa parasca dar nu sa ne informeze?

De ce parasc copiii? Cam din aceleasi motive pentru care barfesc adultii.

Nu vi se pare ca para la copii seamana mult cu barfa la adulti? Când suntem la modul autentic interesați de binele cuiva din jurul nostru, e posibil să discutăm despre acea persoană cu cei apropiați, scopul fiind acela de căuta împreună modalități prin care să o putem ajuta. Dacă însă începem să discutăm despre o persoană cu alții în scopul discreditării ei sau în scop de amuzament (pe seama ei) se cheamă că bârfim.

Paralela aceasta între pără și bârfă poate vă ajută să realizați mai bine de ce pârăsc copiii (nu trebuie decât să vă gândiți de ce emiteți sau participați la bârfe):

Ca să obțină atenție. Atâta vreme cât lăsăm totul la o parte să ascultăm, să rezolvăm ceea ce ne este comunicat înseamnă că, fie că o facem conștient sau nu, noi acordăm atenție acestui comportament. Copilul poate ulterior să o folosească ca pe o modalitate de a iniția intreacțiune cu persoana căreia îi pârăște – fie ea mama, bunica, educatoarea, învățătoarea.

Ca să se simtă superior față de cealaltă persoană. Cine transmite prin pâră (sau bârfă) informații despre celălalt care îl pun pe acesta într-o lumină bună? Nu, prin pâră transmitem informații care îl pun pe celălalt într-o lumină proastă, îi subliniază comportamentele nepotrivite sau trăsăturile mai puțin plăcute. Prin contrast, cel care pârăște devine ”mai bun”.

Ca să aibă sentimentul că sunt puternici. Unii copii au un puternic simț al dreptății și justiției pe care știu să și-l exprime prin forță, prin a-i pune pe ceilalți ”la locul lor”. Un copil cu o personalitate mai puternică se poate folosi de pâră pentru a face cunoscut ”cine e șeful”, cine e mai puternic și are grijă ca ceilalți să stea în banca lor.

Dar totuși, ne dorim să fim informați dacă copiilor nostri li se întâmplă ceva. Vrem să știm dacă cineva îi agresează, dacă cineva îi hărțuiește sau intimidează, dacă cineva se comportă nepotrivit cu ei.

Ce putem face să oprim pâra fără să oprim informarea?

  1. Să ne educăm copilul despre diferențele dintre informare și pâră.

para-vs-informare-parintecuminte-ro

2. Să analizăm împreună cu el, atunci când ne vorbește despre celalalt dacă e un exemplu de informare sau de pâră. ”Mama, Maria smulge jucăriile!”, ”Ionel nu vrea să împartă din pufuleții lui”, ”Alex nu s-a spălat pe mâini, s-a prefăcut doar!”, ”La școală, Ioana vorbește urât” ”I-am spus doamnei învățătoare că Mihai a copiat de la colegul de bancă. L-am văzut eu!”. Când copilul vine să vă spună ceva despre ceea ce face altcineva, stați și analizați împreună cu el dacă ceea ce vă comunică e un exemplu de pâră sau un exemplu de informare. Folosiți grila de mai sus pentru a face diferența dintre ele.

  • Ceea ce îmi spui pune în pericol siguranța cuiva?
  • Problema pe care mi-o spui nu o poți rezolva singur? Ai nevoie de ajutorul meu?
  • Mihai a făcut-o intenționat sau a fost un accident?
  • Comportamentul lui George a fost periculos sau daunător pentru el însuși, pentru tine sau pentru alți copii?
  • E o problemă foarte importantă?

3. Să aducem discuția dinspre celălalt înspre EL, înspre sentimentele lui și ceea ce trăiește el în raport cu comportamentul celuilalt.

”Maria are alegerile ei despre cum să se comporte, dar pe tine cum te face să te simți când smulge jucăriile/ nu vrea să împartă pufuleții/ îl vezi pe Alex sau Mihai că trișează?”.

Pe ceilalți nu-i putem schimba, ceea ce putem schimba e modul în care ne raportăm noi la ei, lucru pe care cu cât și-l însușesc mai repede copiii, cu atât mai bine pentru sănătatea lor psihică!

Cele de mai sus nu garantează faptul că pâra va înceta cu desavârșire. Dar cu siguranță, urmați cu consecvență pașii de mai sus vor reduce substanțial frecvența pârâtului. Și cu un drum, cine știe, poate ne dezobișnuim și noi să bârfim 🙂

Articol inspirat din acest pin.

Sursa foto: http://bit.ly/2hlpmGn

Comments

comments