Ne intrebam adesea de ce trebuie sa repetam de 10 ori un lucru pana cand copilul nostru il chiar face? Am gasit un articol absolut minunat si foarte sensibil, care raspunde mult mai bine la aceasta intrebare decat orice lista care incepe cu „10 pasi pentru a avea un copil ascultator”. Mi-am permis sa-l traduc pentru cine poate nu stie bine engleza si sa il impartasesc cu voi (cu acordul autorului):
“E ora aceea lenesa de seara, tocmai am terminat de luat cina si tot ce a mai ramas e sa pregatesc copilul de culcare. “Trezeste-te, Mami!” aud langa mine vocea de 4 ani a copilului meu.
– Hm? Ce-ai zis? – Am zis, “Trezeste-te!” – Nu dorm, dragul meu. – Oh, am crezut ca dormi!Nu dormeam. E adevarat. Dar nici treaza nu eram.
Defapt eram cu telefonul in brate, absenta, rozandu-mi unghiile si verificandu-mi e-mailul.
Titluri: un update de la BabyCenter (Subiect: „Copilul de 2 ani: Obiceiuri care ne deranjeaza”), o notificare despre deschiderea unui nou centru de joaca in oras, un mesaj de la un vecin despre o actiune de strangere de fonduri.
Stiti si voi, chestiuni extrem de importante.
– Mami?
Iarasi ma striga.
– Ce-i? -Poti sa-mi citesti o poveste? -Huh? O, da, imediat.A mai intrat un e-mail. O ce bine, coletul meu tocmai a fost expediat.
M-am mutat de pe e-mail. Trebuia sa verific si Facebook-ul.
O da, Maria a fost in vacanta. Dragute poze. Ce multe like-uri la poza pe care am pus-o ieri! Comentariul scris de Paul e tare haios. Trebuie sa-i raspund inapoi ceva la fel de haios.
– Maaaammmmi? – Ce vrei? am raspuns taios. Voiam neaparat sa raspund la ultimul comentariu. Doar i-am zis ca vin imediat! – Imi citesti, Mami? – Am zis i-mediat. Subliniez inca si mai taios decat inainte.El s-a indepartat.
M-am intors la ale mele. N-am reusit sa gasesc o replica suficient de interesanta, asa ca am trecut pe Twitter, am raspuns unui tweet despre cartile mele favorite dupa care am dat click pe un articol despre rasele de caini.
Nici macar nu-mi plac cainii.
“Oare au mai intrat ceva mailuri?” m-am intrebat.
Nu. Nimic urgent. Nimic interesant.
M-am uitat inspre fiul meu care sedea pe canapea cu cartea deshisa, uitandu-se la poze.
“Ce citesti acolo?”
M-a informat despre un lucru pe care il stiam deja: “Nu stiu sa citesc. Am nevoie de tine sa imi citesti.”
“Corect. Ce carte ti-ai ales?”
“Razboaiele medievale,” raspunse el fluturand cartea pe care singur si-a ales-o de la biblioteca. „Vreau sa invat despre mercenari”
Ah. Aceasta e o urgenta. Acesta e un lucru important.
“Haide incoace.” M-am adancit in canapea alaturi de el, mi-am aruncat picioarele langa ale lui si am aruncat peste noi patura moale care la noi in living se tot plimba intre fotoliu si canapea. El si-a cocotat piciorusele peste ale mele si am inceput.
“Mercenarii erau niste oameni foarte bine pregatiti si erau recunoscuti pentru curajul, forta si faptele lor.”
Ne-am uitat la pozele cu soldatii impodobiti cu ghirlande, cu sabiile ascutite marsaluind unul dupa altul prin munti. Am remarcat penele de la casca si faptul ca nu purtau armura. Ne-am intrebat oare cum s-au simtit cand s-au intalnit cu cavalerii ?
– Mami? – Da, puiule? – Te iubesc. – Si eu te iubesc. – Mai putem citi putin? – Mai putem.Si am mai citit. Eram perfect treaza. Si prezenta cu toata fiinta mea.”
Nu-i asa ca ne e si noua greu, cateodata sa sarim i-mediat sa facem ce ne cer copiii. Dar aproape fara exceptie ne dorim ca ei sa raspunda i-mediat la cerintele noastre. Fiecare cu jucariile lui care fac i-mediatul sa dureze ceva pana se intampla.
Sursa aticolului: https://mothereseblog.com/2012/03/28/a-wake-up-call/
Asta este o problema, intr-adevar, si cel mai dureros lucru e ca noi nu ne dam seama, cel putin pe moment, ca ei nu pot sa ne inteleaga problemele…in aceste cazuri ar trebui ca in mintea fiecarui parinte sa existe un click care sa le spuna ca fiecare moment de acest fel in care celor mici nu li se da atentie va deveni o amintire neplacuta daca nu chiar dureroasa in viitor!