Cu totii ne laudam copiii (sper). O facem in felul nostru dar oare exista un mod “mai bun” de a-i lauda? Putem, ca parinti, influenta prin modul in care ne laudam copiii bunastarea lor? Daca da, ce aspect al bunastarii il putem influenta prin lauda?
Gunderson si ai sai colaboratori au realizat un studiu in care 53 de parinti au fost inregistrati chiar la ei acasa timp de o ora si jumatate – in timp ce se jucau, in timp ce mancau sau faceau alte treburi specifice familiei. Inregistrarile acestea s-au facut cand copiii aveau 1 an, 2 ani si 3 ani. In mod specific, in toate aceste observatii si inregistrari se uitau la cum anume isi lauda parintii copiii. Cinci ani mai tarziu, cand copiii aveau 7-8 ani, au fost intrebati despre mentalitatea lor referitoare la succes si dificultati.
Cum laudam copiii?
- putem lauda fie eforturile copilului: „buna treaba ai facut!”, “te-ai straduit”,
- fie caracteristicile generale ale copilului: „ce destept esti!”,
- fie putem sa nu laudam ceva specific, o lauda generala: „foarte bine!”.
Care dintre aceste modalitati de lauda e mai benefica?
Se pare ca acei copii carora le-au fost laudate eforturile
- au o atitudine deschisa, orientata inspre schimbare in fata dificultatilor pe care le intampina,
- gasesc mai multe strategii de a trece peste esecuri si
- au convingerea ca anumite trasaturi ale lor pot fi imbunatatite daca depun efort.
Spre exemplu, acesti copii sunt de acord cu faptul ca oamenii pot deveni mai destepti daca depun mai mult efort si nu sunt de acord cu faptul ca un copil obraznic va fi intotdeauna obraznic.
Practic, modul in care ne laudam copiii influenteaza cadrul motivational de mai tarziu, influenteaza mentalitatea pe care o vor avea referitoare la cum se obtine succesul.
Observatie
Nu se poate sti din ce cauza au acesti copii aceasta mentalitate deschisa. S-a observat doar ca exista o legatura intre tipul de lauda folosit si mentalitatea copiilor, cauza poate fi tipul de lauda sau poate fi altceva ce nu a fost luat in calcul. Cu toate acestea, eu zic ca implicatiile in viata reala sunt destul de mari, e posibil ca, daca laudam eforturile, sa cream un context in care motivatia pentru succes a copiilor sa fie dependenta de munca, actiune si efort.
Exista diferente intre baieti si fete?
Exista un detaliu intrigant in studiul de mai sus: desi atat baietii cat si fetele sunt laudati in mod egal, se pare ca baietii primesc mai multe laude din categoria eforturilor decat fetele. De altfel, oricat de mult ne place sau nu, studiile din psihologia dezvoltarii arata ca
- fetele atribuie esecul unor caracteristici personale
- baietii atribuie esecul unui deficit de abilitati
Poate ca are legatura cu modul in care le laudam, poate nu.
Indemnul meu este sa va laudati copiii – fie ei fetite ori baieti – pentru ce fac nu pentru ce sunt, fiindca asa au sanse crescute cand sunt mai mari sa aiba incredere ca „lucrurile se pot imbunatati” si nu sa fie speriati ca „nu sunt in stare” sa le faca.
Diana, mi-ai dat cateva informatii foarte utile azi. 🙂 Mi se pare ca rezultatele se pot extrapola si la critica, fara sa am o baza stiintifica. Sunt multe situatii cand parintii spun “nu fi obraznic”, “fii cuminte” (whatever THAT means), “stai linistit” etc etc. Formulari din care, de fapt, copilul nu scoate nicio informatie utila, ci doar sentimentul ca parintele e nemultumit de el.
In plus, ultima parte, cea cu baieti vs fetite mi se pare foarte interesanta. Am inteles corect? Ideea e ca e posibil ca fetele sa atribuie esecul unor caracteristici personale din cauza ca primesc in majoritate alt tip de feedback in timpul cresterii?