– Mami, când o sa fiu mare vreau să ma fac hoață!
Sunt prea curioasă să aflu de ce, asa că amân “predica” pe care o astfel de alegere de viața o cere.
– De ce?
– Asa, ca sa am bani. Mă gândesc că o sa fur de la tine!
Mai bine treceam direct la predică, dar totuși, mai amân puțin, și încerc a trezi indirect ceva, ceva sentimente:
– Si te-ai gândit cum aș fi eu dacă ai fura de la mine?
– Săracă!!!!
Nu mai are rost, trec la predică, dar mai târziu, că acum abia îmi înbuș râsul 🙂 Cred că nu merită să mai mergem împreună la cumpărături, uite ce scoate din ea frustrarea de a auzi atâtea Nu-uri!
