Dupa ce incep si ei sa vorbeasca? Sau mai devreme? Dar cat de devreme? Cand e nou-nascut tot ce face e sa doarma si sa manance. Are rost sa-i vorbesc? Oricum nu intelege nimic. Si daca ar fi sa-i vorbesc, cum sa o fac fiindca e ca si cum as vorbi singura. E ciudat … despre ce sa vorbesc … eu cu mine insami?!
Zilele trecute vorbeam de “geniul lingvistic” al bebelusilor, de acea capacitate uimitoare pe care o au de a invata o limba straina. Dar cum ramane cu limba materna? Cand si cum o invata? Si ce contributie putem avem noi ca parinti? Si la ce ajuta contributia noastra?
Se pare ca faptul de a le vorbi copiilor nostri inca de la nastere are un impact puternic asupra dezvoltarii creierului lor, iar unii zic chiar ca numarul de cuvinte pe care le aude copilul in fiecare zi se leaga puternic de inteligenta, de succesul in scoala si in relatiile cu ceilalti. Insa la fel ca si in cazul limbii straine – cuvintele trebuie sa vina de la un om in carne si oase, care le vorbeste cu caldura si afectiune si nu de la televizor, altfel, efectul nu e acelasi. Se sugereaza practic, ca bebelusii se dezvolta mai rapid daca parintii le ofera nu numai dragoste ci si un mediu in care se vorbeste mult si in care se folosesc multe cuvinte diferite. Poate ca pentru noi, parintii e adevarat ca “All you need is love!”, se pare insa ca pentru bebelusi e nevoie de mai mult decat dragoste 🙂
Cum sa le vorbim, ce sa le spunem, cand sa le vorbim? La primele doua intrebari e mai simplu de raspuns – sa le vorbim cu caldura, cu afectiune si sa stam aproape de ei (bebelusii nu vad la distanta si sunt usor de distras de alte lucruri). Sa le vorbim in limba care le place lor cel mai mult – adica sa accentuam cuvintele, sa vorbim cu intonatie, sa vorbim rar si articulat, chiar cu expresii exagerate. Nu va fie teama ca poate pareti ridicoli, asa vorbesc parintii din intreaga lume iar copiii inteleg cel mai bine acest mod de vorbire. Ce sa le vorbim? – cel mai simplu e sa le spunem ce facem (nu, nu e nici stupid, nici “de la sine inteles”ce facem): uite, acum iti schimb scutecelul. Te iau in brate, te pun pe paturica asta moale, moale, iti dau scutecelul jos … restul il stiti prea bine 🙂 Aratati-le lumea, bebelusii nu o cunosc. Chiar si obiectele casnice de care noi ne-am saturat pentru ei sunt lucruri necunoscute si noi. Daca nu mai gasim subiecte de povestit le putem citi. Lista poate continua, dupa imaginatia fiecaruia. Cand sa le vorbim? Asta e mai dificil de spus. Fiindca desi e important sa vorbim cu bebelusul e esential sa o facem doar cand are el nevoie si cat timp are el nevoie. Bebelusii nu vorbesc, insa comunica cu noi, comunica prin gesturi, prin expresii ale fetei sau prin plans :). Asa ca va trebui sa invatam si noi “limba” lor, ca sa le putem intelege mesajele. Si atunci poate nu o sa ne mai simtim asa singuri in conversatie :).
