copil stresat psiholog copii cluj

Daca e sa ne gandim la stres ce ne vine automat in minte? Rate la banca, serviciu, dusul copiilor la gradinita, facut mancare, etc, lista poate continua mult si bine. Si daca e sa ne gandim la stres si copii … hmm … imbolnaviri, crize de furie, trezit in toiul noptii de 7 ori si trezit definitiv la 5 dimineata 😉 Dar daca ne gandim la stresul pe care-l au copiii nostri? Sa vedem… nu au de mers zilnic la serviciu, nu au facturi de platit … ce griji sa aiba ei?! Adevarul e ca si copiii isi fac griji si oricat de ciudat suna, sunt si ei stresati si afectati de stres la fel ca noi, adultii. O sa revin cu subiectul acesta – cat de profund il afecteaza stresul pe copilul nostru, pana atunci, e suficient sa ne gandim la ce inseamna pentru noi sa fim stresati ca sa putem intelege ce simte copilul nostru. Stresul e o reactie, o reactie a noastra la ceva ce ni se intampla si pe care-l percepem ca pe o amenintare. Stresat e oricine “se simte depasit”, oricine are impresia ca ceea ce i se intampla e “prea mult”. Stresul nu apare asa, din pur senin, apare il legatura cu anumite evenimente. Dar oare copiii nostri nu trec si ei prin asa ceva? Nu sunt atatea momente in care ceea ce li se cere “e prea mult” sau prea greu de facut sau de inteles?

Spre exemplu, la copiii mici faptul de a fi despartit de parinti poate fi stresant, faptul de a-si pierde jucaria preferata poate fi stresant. Pentru cei mai mari presiunea de la scoala poate crea stres. Practic stresul exista la oricine, la adulti, la copii, chiar si la bebelusi. Ceea ce difera e doar natura evenimentelor ce determina stresul. Si exista trei tipuri de raspunsuri posibile la evenimentele ce ni se intampla: pozitive, tolerabile si toxice. Toate cele trei raspunsuri nu au legatura cu ceea ce ni se intampla, ci au legatura cu reactia noastra la ce se intampla. Prin urmare, exista un stres benefic, care se traduce fizic prin cresteri ale batailor inimi si o crestere usoara a nivelului hormonilor de stres iar psihic printr-o stare de discomfort . Copiii se pot simti asa in prima zi de scoala sau de gradinita, atunci cand raman singuri la bunici, cand isi sparg canita preferata, cand isi pierd jucaria preferata…Toate aceste situatii, desi produc stres sunt benefice, fiindca produc acel stres ce apare cand copilul “trece peste” o frica, peste o provocare. Apoi e stresul tolerabil, care apare cand se intampla ceva cu incarcatura negativa mare, cum ar fi pierderea cuiva drag. Sigur ca acest tip de stres poate avea efecte negative majore, ingredientul cheie aici e dragostea, suportul si exemplul pe care il oferim copilului care pe de o parte il linistesc, pe de alta parte il invata cum sa faca fata celor intamplate. Stresul toxic o sa il mentionez doar, e acel tip de stres care apare rar, atunci cand copilul e supus in mod constant si indelungat unor evenimente traumatice majore, cum ar fi abuzul sau violenta.

Si atunci ce facem? Sa eliminam evenimentele stresante din viata copilului nostru, sa avem grija sa nu cumva sa se intample ceva ce l-ar putea stresa? Nici vorba, stresul e parte a vietii noastre, a tuturor, a celor mari si a celor mici si nu il putem evita fiindca viata e complexa si in permanenta miscare si ne va oferi in permanenta motive de stres 🙂 In plus, asa cum am vazut, stresul nu e rau sau bun in sinea lui. El pur si simplu exista si ne afecteaza – e o parte a vietii noastre de care nu putem scapa 🙂 Asa ca, sarcina noastra de parinti cuminti nu e sa eliminam stresul din viata copilului (l-am priva de oportunitati de invatare) ci  de a recunoaste cand copilul nostru e stresat si de a-l sprijini sa faca fata cat mai bine stresului prin care trece. Ceea ce trebuie sa invete copiii nostri e cum sa faca fata evenimentelor stresante, nu cum sa le elimine. Si de unde altundeva sa invete, decat de la noi, parintii. Cum anume recunoastem cand copilul e stresat si cum il sprijinim si il invatam, asta depinde de varsta. Dar ca sa nu va obosesc prea tare vom vorbi zilele urmatoare despre asta 🙂

[sursa foto]

Comments

comments