Cei mai multi parinti simt o oarecare anxietate cand e vorba de a apela la un psiholog. Anxietatea aceasta e CEEA CE NU VRETI sa transmiteti copiilor. Asa ca incercati sa ramaneti neutru in expunere, daca anxietatea e prea mare si va impiedica sa fiti chiar entuziasmat de mersul la psiholog 🙂
Va sugerez sa incepeti prin a familiariza copilul cu ideea de psiholog si de consiliere psihologica ca fiind o meserie ca oricare alta. L-as intreba:
Stii ce face un psiholog? Poate stie, poate nu. Daca nu stie ii spunem:
“Psihologul e o persoana care ii ajuta pe copii si pe parinti sa rezolve o problema sau o dificultate care ii deranjeaza pe ei sau pe cei din jurul lui”.
Nu sunt deloc adepta transmiterii ideii de doctor. Psihologul nu e un doctor, dar nu inseamna ca nu ne putem folosi de comparatii. As spune asa:
Stii cum e: cand ne doare maseaua mergem la stomatolog, cand ne doare capul sau burta mergem la medic, cand avem probleme cu masina mergem la mecanicul auto (folositi ce comparatii sunt cele mai aproape de copil), iar cand avem dificultati legate de cum vorbim unii cu altii, de cum ne comportam unii cu altii, cand ai dificultati la scoala sau cu colegii mergem la psiholog.
Pentru aceia dintre voi (mai putini) care nu mergeti la psiholog cand aveti probleme ci mergeti inainte ca ele sa apara, as face paralela psiholog – educator.
Asa cum invatam ce anume trebuie sa mancam pentru a fi sanatosi, sau cum sa ne ingrijim pielea, sau cum sa desenam, sa inotam, la fel putem invata cum sa ne facem prieteni, cum sa vorbim frumos cu ceilalti, etc.
Comments
comments
