Comments on: Simpla replica la un articol pentru parinti

By: Ana-Maria Vladu

Ana-Maria Vladu — Wed, 21 Jan 2015 19:24:50 +0000

Eu sunt de acord cu acel articol din mai multe puncte de vedere și fără sa ma facă sa ma simt în vreun fel vinovata.
1. Chiar cred ca un copil face ce fac părinții, și nu ce spun părinții și dacă părinții știu sa își respecte și sa își acorde un timp al lor, la fel va aprecia și copilul aceasta realitate dublu-fațetate a unei familii și se va repoziționare ca adult în situații limită.
2. Cred ca fix opusul sentimentului de vinovăție încearcă autoare sa îl trezească în cititorii părinți sau sa ii consilieze pe viitorii părinți. Eu una am cel puțin o seara pe săptămână pe care o petrec strict cu soțul și măcar un mini-concediu pentru a ne redescoperi pe noi, ca iubiți, ca unitate activa, sănătoasă și independenta de rolul de părinte. Iar asta ma face sa fiu și mai unita în familie.
3. Nu am făcut acest copil ca o compensare pentru anumite lipsuri și nici nu am trăit în spiritul “sclavagismului parental” și am ieșit un adult normal, echilibrat, resposibil și voluntar în deciziile din.viata nea. Ba chiar sunt motivata sa inoculez aceleași valori și în copii mei.
Cred sincer că până acum s-a preferat doar pe puterea de sacrificiu a părinților, de rolul lor sfânt în arta renunțării la sine în favoarea și spre binele copilului, dar nimeni nu a avut curanul sa susțină sus.și tare și condiția de adult dincolo de acest rol, acel segment care pe unii ii ajuta sa își păstreze identitata și ii ferește de depresia unei schimbări majore. Pe scurt, dreptul la replica mi se pare drept inalienabil. Iar eu îl susțin.

By: Ovidiu Mitocaru

Ovidiu Mitocaru — Thu, 11 Sep 2014 08:11:23 +0000

da, ce-i drept e drept, nu putem alege o cale dura, in nici una din directii, dar putem alege ca sa fie impacate si capra si varza!…articolul din adevarul, care e si sharuit destul de tare, e in ton cu stilul de a scrie al vremii, titlu tare, acuzatii cat incape, doar autorul stie ce-i mai bine. stil cu care eu cel putin nu sunt de acord. argumenetel din articolul contr-argument, mi se pare cele mai bune si puse exact in formularea care face bine. Asadar, multumesc!, pentru ca mi-ai confirmat, ca, calea de intelegere si de acceptare a vietii de parinte, e una indicata! ..(eu nu pot sa mai dau like si altele, ca deja te urmaresc de ceva timp.)

By: Andrei Manea

Andrei Manea — Fri, 05 Sep 2014 11:26:40 +0000

Articolul asta m-a facut sa iti dau LIKE si GET NOTIFICATIONS si pe viitor cred ca am sa cer si niste sfaturi. Doar ca mai am de terminat niste “lecturi obligatorii parintesti”, ca sa nu vin cu lectiile nepregatite! (y)

By: Andreea Cretu

Andreea Cretu — Sat, 05 Jul 2014 05:14:35 +0000

Mi se pare de folos articolul pt tinerii parinti care nu stiu cum sa isi creasca copiii, iar acestia sa fie independenti pe viitor…cat despre doamna psiholog, ea vb despre experienta deja de mama care alege sa faca sacrificii mai mici sau mai mari pt copilul ei.

By: Katy Antonache

Katy Antonache — Fri, 04 Jul 2014 13:13:16 +0000

am citit ambele articole…. ambele autoare povestesc din perspectiva experienței personale, experiențe diferite, desigur, dar tonul este egal de incriminator și vehement la ambele articole.
Nu sunt critic literar și nici psiholog. Consider că fiecare își crește copilul așa cum consideră, fiecare este liber să-și aleagă gradul de implicare, fizică și emoțională, în viața copilului. Suntem diferiți ca oameni și e normal să avem perspective diferite, experiențe diferite. Cred că putem trăi în liniște, pace și armonie, fără să ne psihanalizăm atâta, fără să ne mai judecăm unii pe alții, fără să ne criticăm. Cu toții suntem adulți dotați cu liber arbitru. Facem ce vrem, ne creștem copii cum vrem, experimentăm tot ceea ce vrem. O facem pe pielea noastră și ar trebui să nu ne comenteze nimeni alegerile. Poate unii se cred mai deștepți sau poate mai avizați în a emite opinii, dar nu este așa. N-ar trebui să lăsăm pe nimeni să ne spună ce să facem cu viața și cu alegerile noastre.

By: Angelica Iordache

Angelica Iordache — Sat, 28 Jun 2014 16:01:11 +0000

Sa imi vad de viata mea.. ciudat, dar ei sunt viata mea! Sa fiu egoista…servitoarea si presul lor…niciodata nu am crezut ca un parinte se poate considera asa pentru copiii sai ! Sa nu imi sacrific fericirea…ei sunt fericirea mea!
Mesajul in sine se pierde, aveti dreptate: ton vehement, formulari acuzatoare si incriminatorii!
Dar asta este parerea mea personala…

By: Liliana Bouladoux

Liliana Bouladoux — Tue, 27 May 2014 08:26:25 +0000

Ai pus in cuvinte potrivite ce am gandit si simtit eu cand am citit articolul