Mai tineti minte minciuna despre hotul de balsamuri de buze? Daca ati uitat-o va invit sa va reimprospatati memoria recitind-o aici. Fiindca deja am aflat din articolul anterior cum si cand mint copiii, e timpul sa aflam de ce o fac. Care sunt motivele pentru care apare miciuna la copii? O sa vorbesc despre motive care sunt mai evidente dar si despre motive care sunt mai putin evidente.
Aproape la orice varsta motivul principal pentru care mintim este frica. In capul listei de motive sta:
- frica de a fi pedepsit, urmata indeaproape de
- frica de a fi ridicol sau de a fi respins.
Mai sunt si alte frici, mai rafinate, asemenea rafinamentului minciunilor, dar le vom vedea pe rand. Sa ne uitam iarasi pe etape de varsta la fel cum am facut cand ne-am intrebat cum mint copiii.
De ce mint copiii mici?
Copiii mici, cei de 4-5 ani care inca fabuleaza si spun niste minciuni sfruntate rau de tot, experimenteaza cu mintitul.
La aceasta varsta exista ceea ce numim „minciuna sanatoasa” – atunci cand copilul fabuleaza fara absolut niciun scop, spre exemplu despre faptul ca tin in mana o cana cu lipici desi e clar pentru toata lumea, inclusiv pentru ei, ca e o cana cu lapte.
Mai exista insa si „minciuna nesanatoasa”, cea spusa cu scopul evitarii pedepsei. “El a inceput nu eu”, “Nu am lovit-o pe sora mea” (desi palma trasa s-a auzit pana-n vecini).
Relatia minciuna – pedeapsa
Incetul cu incetul, pe masura ce copilul minte si efectul apare (scapa de pedeapsa) se formeaza o relatie intre cele doua. Relatia asta nu se formeaza asa, in neant, ci fix in mintea lui. Daca ne inchipuim ca a fi onest si corect ca si copil e o virtute suprema sau un indicator al inteligentei superioare, ne cam inselam.
Mintitul e o abilitate mult mai avansata decat spusul adevarului.
De ce? Talwar zice asa „copilul care minte trebuie sa recunoasca adevarul, sa compuna la modul abstract o alta realitate si sa prezinte aceasta realitate altei persoane”. Lucru mare, as zice, ca la o varsta atat de mica copilul sa dea dovada de abilitati cognitive, emotionale si sociale atat de ridicate. Prin contrast, a spune adevarul se bazeaza pe niste abilitati destul de limitate. Zicem si noi ce zice Talwar ca ea studiaza mult minciuna – a minti e un indicator de inteligenta. Nu sariti la concluzii, nu vreau sa zic doamne-fereste in vreun fel ca ar trebui sa va felicitati copilul cand minte, dar despre ce facem cand ne prindem copilul cu minciuna vorbim mai incolo.
Miciuna ca sa scape de pedeapsa ramane motiv de ascundere a adevarului pana la sfarsitul vietii, de acest motiv nu vom scapa, doar vom adauga alte si alte motive pe masura ce crestem.
Minciuna la copii – de ce mint copiii din ciclul primar
Cam cand incep scoala sau chiar ceva mai repede, de pe la 5 ani, se mai adauga la motive mintitul ca modalitate de a creste sentimentul de control si putere pe care il au copiii– aici ma gandesc la
- sâcâieli, la tachinari pe care le folosesc ca sa-si manipuleze prietenii sau la
- bravada, laudarosenie pentru a dobandi un statut.
„Noi avem foarte multi bani si tata imi poate cumpara tot ce vreau eu” sau
“Sunt campion la schi” (desi nu a fost la niciun concurs sau mai rau, nici nu schiaza).
Minciuna la copii – de ce mint copiii din gimnaziu
Mai tarziu, cam pe la gimnaziu mai vin motive iar minciuna se raspandeste si in relatiile cu profesorii si copiii de aceeasi varsta. Daca noi parintii suntem mintiti cam din acelasi motiv, evitarea pedepsei, copiii nostri incep sa-si minta colegii si prietenii dintr-o alta frica, frica de a fi neinsemnati, neimportanti, frica de a fi respinsi sau frica de a nu fi bagati in seama. Si atunci mint ca sa atraga atentia asupra lor sau ca sa-si exprime frustrarile. Deja aici minciuna are un mare semn de alarma langa ea, fiindca poate deveni un mecanism, o strategie de a-l tine pe copil deasupra problemelor reale si care-l impiedica sa gaseasca modalitati alternative (si constructive) de rezolvare a problemelor.
Minciuna la adolescenti – de ce mint adolescentii
Pe la adolescenta nu neaparat se adauga motive, insa se adauga consecinte. Daca suntem mintiti de copil ca s-a spalat pe maini inainte de masa sincera sa fiu nu cred ca se poate intampla mare lucru, nicimacar nu sunt convinsa ca se va imbolnavi, dar trebuie sa am si eu un motiv rational de scos la inaintare cand ii cer sa o faca (zilnic de cateva ori pe zi!!!!). Dar daca un adolescent minte despre faptul ca fumeaza, se drogheaza sau altele si altele aici e deja alta poveste.
Sa stiti ca mai e un motiv, destul de inconfortabil si greu de admis:
Copiii mint fiindca ii invatam noi sa o faca.
Tot Talwar a studiat acest lucru, dar trebuie sa marturisesc ca si fara dovezi stiintifice stiu ca are dreptate. Desigur, spune ea „nu ii invatam explicit sa o faca, dar ei ne vad pe noi facand-o”. Si o facem zi de zi, relatie de relatie, va amintiti ce ziceam in articolul anterior, cam de 3 ori in 10 minute.
Cum se simt copiii cand mint?
Ea are niste experimente foarte interesante si destul de intrigante as zice (poate unii ar zice ca sunt la limita eticului). Va povestesc unul dintre ele. Un grup de copii joaca un joc cu scopul de a castiga un cadou. Cand castiga cadoul si il deschid constata ca inauntru e o banala bucata de sapun. Dupa ce ii lasa un moment sa-si revina, cercetatorul ii intreaba daca le place cadoul.
- Un sfert dintre copii (prescolari) spun ca le place cadoul (adica mint),
- Jumatate dintre copiii de gimnaziu spun ca le place cadoul.
Cu alte cuvinte, pe masura ce crestem suntem mai multi cei care mintim. Dar asta nu e totul, minciuna aceasta i-a facut pe copii sa se simta destul de inconfortabil, mai ales daca au trebuit sa inventeze motive la intrebarea „De ce va place?”.
Greu, greu de tot, inchiputi-va ca va invatati baietelul sa fie sincer, sincer de tot. Si ca nu-i spuneti sa-si puna o fata zâmbitoare cand primeste o pereche de sosete drept cadou de la bunici in loc de o masinuta urlatoare si luminoasa.
Ce va face cand va fi mare, va merge la prima fata si-i va spune verde-n fata ce doreste? Nu vrem asta.
Ii va spune sotiei care-l intreba dupa ce a petrecut o jumatate de zi la coafor si cosmetica „Cum arat?” „Draga mea, arati groaznic. Culoarea asta de par iti face fata si mai rotunda si grasuta decat inainte!” Nu vrem nici asta.
„White lies” au rolul lor, insa e greu sa pastram controlul si sa nu se generalizeze comportamentul. Doar o speculatie proprie: poate exact in sentimentul acesta inconfortabil sta secretul, poate trebuie sa fim constienti de el (si sa-i facem si pe copii constienti) si poate e suficient ca sa ne faca sa mintim dar doar atat cat e necesar pentru a fi grijulii cu cei de langa noi.
Asadar, vedeti bine ca sunt multe motive pentru care mintim. Vi le-am spus pe varste dar nu le luati ad literam, ci ca pe un ghid aproximativ. Adevarul e ca unii copiii chiar mai mici fiind pot uza de minciuna pentru motive mai caracteristice celor mai mari, sau dimpotriva, copiii mai mari pot folosi minciuna ca un copil mic care nu pare sa stie granita dintre fantezie si realitate.
Motivul principal pentru care mintim e F R I C A: frica de pedeapsa, frica de inadecvare, frica de a nu fi in in control, frica de a fi ridiculizati, frica de a nu fi acceptati sau chiar frica de a nu-i dezamagi pe cei din jurul nostru. Si daca frica e motivul tot de-acolo pornim in a vedea ce e de facut.
Dar despre ce e de facut data viitoare, ca vedeti cum e, minciuna are nasul lung, dureaza pana ajungem in varf.
NOTA:
- Daca v-a placut articolul, dati share si altora, poate le prinde bine!
- Daca vreti sa fiti la curent cu articolele mele, dati subscribe la newsletter.
- Daca va intereseaza cursul de parenting “Invatarea incepe la nastere” va puteti inscrie aici.
- Daca sunteti interesati de participarea copilului la unul dintre Atelierele de dezvoltare socio-emotionala pentru copii, va puteti inscrie aici.
