Daca aveti copii care implinesc 6 ani la scurt timp dupa data de 15 septembrie stiti ca aveti de luat o decizie importanta: sa inscrieti copiii la scoala acum sau sa-i mai amanati un an? Daca e sa ne uitam in jurul nostru, as zice ca optiunea de amanare a inceperii scolii e o practica destul de raspandita. Motivele ar fi fie faptul ca parintii nu vor sa-si priveze copiii de copilarie, fie sunt ingrijorati cu privire la capacitatea copilului de „a face fata” cerintelor scolii, fie isi doresc pentru copilul lor un avantaj fata de ceilalti copii mai mici. E adevarat, copiii se vor confrunta cu un nou sistem, cu evaluari, cu teste, cu reguli si cu cerinte stricte, iar presiunea de a obtine rezultate bune la scoala e foarte mare. Mult mai mare decat era atunci cand eram noi copii. Dar oare justifica frica de incapacitatea copilului sau speranta obtinerii unui avantaj fata de ceilalti copii amanarea inceperii scolii? Eu as zice ca am fi mult mai castigati daca in loc de a ne intreba daca e ok sa amânam sau nu am reformula intrebarea asa: Oare care dintre cele doua variante ii ofera copilului cea mai buna oportunitate de a invata si de a se dezvolta?
Ministerul Educatiei Nationale ne informeaza ca, „copiii cu vârsta mai mică de 6 ani (la 31 august 2013) se pot înscrie în clasa pregătitoare, dar nu este obligatoriu, înscrierea se va face în urma unei evaluări specifice”. Prin urmare decizia ne apartine. Si recunosc, nu e deloc o decizie usoara. Pentru inceput cred ca ar fi util sa alcatuim o lista cu argumentele pe care le avem pentru amanarea inceperii scolii. Doresc sa aman inceperea scolii cu un an pentru ca:
– E prea mic inca, il mai las sa se maturizeze… – Nu cred ca e inca pregatit, imi e teama ca nu va face fata cerintelor scolii – Imi va fi greu sa-mi fac programul in asa fel incat sa termin la ora 16.00 cu serviciul pentru a-l putea lua de la scoala – Se mai „maturizeaza” si el si va fi mai pregatit anul viitor – Poate ca, fiind mai mare anul viitor, va fi avantajat fata de ceilalti copii.Cu siguranta sunt si alte motive, acestea sunt motivele pe care eu le-am auzit cel mai frecvent. Daca mai aveti si alte motive trimiteti-le sa le putem discuta si pe acelea. Sa le luam pe rand:
1. E prea mic inca, il mai las sa se maturizeze…
Un mic sambure de adevar exista. Intr-adevar, unii copii, si in special baieteii se maturizeaza emotional mai incet. Totusi, procesul acesta de maturizare emotionala e ajutat de prezenta altor copii. Exista unele diferente in ceea ce priveste acceptarea sociala si perceptia pe care o au cei mai mici despre sine, insa aceste diferente dispar dupa aproximativ un an de scoala. Exista o serie de beneficii ale interactiunii cu copii mai mari cum ar fi capacitatea de empatizare. Empatia se bazeaza pe abilitatea de a intelege lumea din perspectiva celorlalti. Aceasta abilitate este strans legata de maturarea creierului, insa e profund influentata de interactiunile cu ceilalti – in special interactiunile cu cei mai in varsta – chiar daca e vorba de copii mai in varsta. Cei care aveti mai multi copii ganditi-va putin cum s-a dezvoltat cel de-al doilea copil in comparatie cu primul? Nu vi s-a parut ca ritmul de dezvoltare a fost mai accelerat? Faptul de a avea un frate sau o sora mai mare grabeste dezvoltarea acestei abilitati cu pâna la aproape jumate de an. Desigur, pe la varsta de 7 ani toti copiii ating un nivel ridicat al capacitatii de a-i intelege pe ceilalti, insa se pare ca exista avantaje pentru cei care isi dezvolta aceasta abilitate ceva mai devreme. Asa ca, pentru cei care va temeti ca „e prea mic” pentru scoala, ganditi-va ca interactiunea cu colegi mai mari nu face altceva decat sa ajute acest proces de dezvoltare.
2. Nu cred ca e inca pregatit, imi e teama ca nu va face fata cerintelor scolii
Pentru a decide daca e sau nu pregatit de scoala, varsta nu e un factor critic. A fi pregatit are sens doar punem in relatie capacitatea copilului si cerintele scolii. Daca este suprapunere –adica daca ceea ce se cere e la nivelul capacitatii copilului, atunci e pregatit. Daca in schimb se cere mai mult, inseamna ca nu e pregatit. Prin urmare, e foarte important ca cerintele scolare sa fie conform gradului de dezvoltare al copiilor. Si ce altceva este clasa pregatitoare decat o trecere inspre clasa I? Clasa pregatitoare e un fel de amalgam intre gradinita si scoala. Mie una mi se pare o reforma extraordinar de utila. Chiar e facuta avand copilul in minte.
3. Imi va fi greu sa-mi fac programul in asa fel incat sa termin la ora 16.00 cu serviciul pentru a-l putea lua de la scoala
Argumentul acesta e cel mai simplu de combatut. Se va schimba ceva semnificativ in viata voastra profesionala in acest an? Exista ceva ce sa va dea sperante ca programul de lucru pe care il aveti avea peste un an va fi diferit? Daca nu, ce importanta are un an in plus?
4. Se mai „maturizeaza” si el si va fi mai pregatit anul viitor
Credinta conform careia copiii „se maturizeaza” automat odata cu trecerea timpului si vor invata mai bine e una destul de invechita am putea spune. Invatarea si maturizarea se face in context social. Copiii invata din interactiunile cu ceilalti, din experienta, din greselile pe care le fac. Nu invata daca au toate raspunsurile corecte (lucru foarte probabil daca repeta ultima grupa de gradinita) ci invata facand erori si corectandu-le (foarte probabil sa se intample la scoala). In aceeasi ordine de idei copiii au cele mai mari beneficii atunci cand contextul lor de invatare e aproape de limita capacitatilor lor. Daca rata erorilor e prea mica – apare plictiseala, daca rata erorilor e prea mare apare frica. Drept urmare, amanarea poate fi justificata doar pentru copiii care inca de la gradinta sunt, din diverse motive, in urma colegilor lor. Primii sapte ani din viata sunt ani in care are loc o crestere extraordinara si schimbari spectaculoase la nivelul creierului. Sinapsele – conexiunile dintre celule creierului – se reorganizeaza major. Dezvoltarea creierului nu poate fi pusa pe butonul de „pauza”, asa incat datoria noastra de parinti este sa asiguram cel mai bun context astfel incât beneficiul sa fie maxim. Pentru majoritatea copiilor acest context e scoala.
5. Poate ca, fiind mai mare anul viitor, va fi avantajat fata de ceilalti copii.
Acei parinti pentru care realizarea academica a copilului e importanta (si eu zic ca ar trebui sa fie, laolalta cu dezvoltarea sociala si cea emotionala) au la indemana unul dintre cele mai importante instrumente: chiar scoala. Se pare ca cei „prea mici” din clasele primare au progrese la citire si la matematica considerabil mai mari decat cei care sunt mai „in varsta” decat anul lor scolar. In plus, s-au facut masuratori la copiii din clasa a V-a (care au mers timpuriu la scoala) si acestia au obtinut un punctaj mai bun la inteligenta verbala comparativ cu copiii din clasa a IV de aceeasi varsta. Concluzia: scoala ii face mai destepti 🙂
Copiii nu sunt pe o traiectorie fixa de dezvoltare – ei invata activ, de la invatatori si de la colegi. Conteaza cine sunt colegii, bineinteles, conteaza chiar foarte mult. Dar ganditi-va ca daca copilul incepe scoala mai tarziu cu un an, majoritatea colegilor lui vor fi in urma copilului vostru. Si atunci, cine e mai avantajat in toata aceasta poveste? Copilul vostru? Nu prea. Colegii lui vor fi avantajati
In concluzie, ce facem? Cred ca e timpul sa ne oprim si sa ne uitam la copilul nostru. Oare exista motive clare cum ca el va fi depasit de noile cerinte? Chiar putem numi probleme pe care le are acum si care pun serios problema adaptabilitatii lui? Sau mai degraba ne dorim sa aiba anul viitor avantajul „maturitatii”? Pentru ca, daca nu exista niciun motiv sa credem ca nu se va adapta, cel mai bine ar fi sa urmam calea clasica: un pupic, o imbratisare, ghiozdanul in spate si bafta!
