“Scopul existenţei noastre nu este acela de vietui, ci de a ne găsi o raţiune în a vietui”, zice Dostoievski. Ce anume pretuiti cel mai mult in viata? Ce anume da sens vietuirii voastre? Sanatatea? Munca? Familia? Prietenii? Religia? Sportul? Natura? Cu alte cuvinte, care sunt valorile care va ghideaza viata? Acesta e primul pas pe care trebuie sa il facem cand ne punem problema definirii unui caracter frumos pentru copiii nostri: definirea propriilor valori dupa care ne ghidam viata. Usor de zis, greu de facut…

Ce sunt si ce nu sunt valorile?

Daniel David le defineste ca reprezentand “generalizări ale valenţelor la nivel social, valenţele definind la rândul lor capacitatea unor lucruri/fenomene de a ne satisface nevoile”. Cu alte cuvinte, valorile sunt niste conceptii:

• despre ceea ce este dezirabil sau indezirabil
• despre ce e bine sau rau
• despre ceea ce ar trebuie facut si ce nu

Valorile sunt reflectii a ceea ce este cel mai important in viata noastra: ce fel de persoana vrem sa fim, ce anume are semnificatie pentru noi, ce anume ne implineste. Valorile sunt acele chestiuni importante pentru care vrem sa luptam in viata. Ele ne confera o directie si in acelasi timp ne motiveaza sa facem alegeri si schimbari.

Valorile nu sunt scopuri, nu sunt teluri de atins. Valorile sunt directii in care mergem, un drum pe care ne angajam stiind ca nu ajungem intr-un loc anume. Spre exemplu, dorinta de a fi un parinte iubitor si responsabil e o valoare, Dar e un drum pe care vom merge toata viata noastra. In momentul in care consider ca “am ajuns, mi-am atins scopul” si am devenit un parinte iubitor si responsabil, daca ma opresc inseamna ca nu mai am aceasta valoare, adica nu mai sunt iubitor si responsabil. In schimb decizia de a face copii e un scop. Decid ca imi doresc copii, fac ce trebuie facut si 9 luni mai tarziu am un copil. Mi-am atins scopul, indiferent daca voi fi sau nu un parinte iubitor si responsabil. Un scop il pot taia de pe lista deindata ce l-am atins. O valoare nu o putem niciodata taia de pe lista.

Nu-i suficient sa ne definim valorile. Nu e suficient sa declaram “familia este importanta pentru mine” dar sa stam la serviciu de la 9 dimineata pâna la miezul noptii, Nu e suficient sa declaram “Sportul este important pentru mine!” dar sa stam toata ziua cu telecomanda in mana. O viata implinita si bogata nu se creaza definindu-ne valorile ci actionand conform acestora. Mai mult decat “actionand conform acestora”, as spune actionand iarasi, si iarasi si iarasi, de nenumarate ori, indiferent de cate ori te impiedici sau deraiezi! Cand actionam conform valorilor noastre ele devin virtuti.

Care sunt valorile/ virtutiile?

Ideea aceasta de a trai viata conform unor valori se apropie mult de viziunea religioasa asupra vietii. In timp ce viziunea religioasa vine cu valori prescrise, viziunea psihologica indeamna la clarificarea si definirea propriului set de valori. De cele mai multe ori ele se suprapun, si nu-i de mirare. Dahlsgaard, Peterson şi Seligman (2005) au revizuit texte religioase si filozofice: Aristotel, Platon, Toma D’Aquino, Sfantul Augustin, Vechiul Testament, Talmudul, Confucius, Buddha, Lao Tze, Coranul, Upanisadele (un total de 200 de texte) si au alcatuit tabele uriase in incercare a de vedea daca exista ceva comun in aceste texte. Desi nicio virtute anume nu era trecuta pe toate listele, sase mari virtuti sau familii de virtuti au aparut:

• curajul
• dreptatea, justitia
• umanitatea
• cumpatarea
• intelepciunea 
• transcendenţa (capacitatea de a crea o relatie cu ceva mai mare decat sinele).

In detaliu notiunile difera, desigur: pentru samurai curajul inseamna ceva, pentru Platon altceva. Nu numai ca fiecare intelege ce vrea prin “curaj” spre exemplu, dar notiunile acestea sunt mult prea abstracte atunci cand vine vorba de a le consolida. Poate tocmai de aceea sunt atat de raspandite, fiindca sunt abstracte. Sa nu uitam: valorile nu au nicio valoare daca nu sunt puse in practica. Ca si cum nu ar fi de-ajuns ele se preteaza la modalitati diferite de a le obtine, exista multe feluri de a fi intelept, curajos, uman. Spre exemplu, umanitatea poate fi obtinuta prin bunatate, filantropie, capacitatea de a iubi si a fi iubit, compasiune sau sacrificiu.

Cum cultivam valorile?

Adevarata valoare a listei cu cele 6 virtuti este faptul ca serveste ca un cadru organizatoric pentru trasaturi pozitive specifice de caracter, pe care Petereson si Seligman (nume de referinta in psihologia pozitiva) le definesc ca fiind modalitati specifice de a demonstra, practica si cultiva virtutiile.

Cum cresc un copil “cu caracter”? Inseamna defapt cum cresc un copil curajos, perseverent, optimist, cumpatat? Numai ca vedeti acum ca inainte de a trece la “cum sa…” e nevoie sa va definiti care sunt valorile voastre ca adulti si mai apoi care sunt valorile pe care vreti sa le transmiteti copiilor vostri? Nu lasati pe nimeni sa va spuna care sunt acestea. Fiti sceptici si nu adoptati un sistem de valori doar fiindca “asa trebuie”, sau “asa spun ceilalti”. Pentru ca a creste copii cu caracter nu e un scop, e o valoare, e un drum pe care va angajati pentru tot restul vietii! Merita efortul de a defini acest drum!

In perioada care urmeaza va propun o serie de articole despre “Cum sa crestem copii curajosi?”, “Cum sa crestem copii cumpatati?”, etc. Daca aveti dificultati in a va defini propriile valori va arat un punct de pornire: intrati pe site-ul www.authentichappiness.org). Aceeasi echipa sub indrumarea lui Seligman au construit un chestionar despre trasaturile pozitive specifice (cu alte cuvinte caile specifice de a practica virtutile). Sunt 24 la numar, deservind cele 6 virtuti. Chestionarul va ordoneaza calitatile si vi le compara cu cele ale altor mii de oameni din intreaga lume.

Daca nu reusiti sa folositi chestionarul (e in engleza) scrieti-mi si va ajut cu o varianta in limba romana. Mi-ar placea sa aud de la voi ce rezultate obtineti, care sunt acele calitati caracteristice voua?

[sursa foto]

Comments

comments