Intrebari (F.A.Q.)

Exista atat asemanari, cat si diferente intre consilierea psihologica si psihoterapie. Ambele sunt servicii care sunt oferite de regula de catre psihologi (din pacate lipsa de reglementare faca posibil ca psihoterapia sa poata fi practicata si de catre persoane fara licenta in psihologie).

  • Consilierea psihologica se adreseaza persoanelor sanatoase din punct de vedere psihic dar care se afla intr-un moment dificil al vietii.
  • Psihoterapia se adreseaza persoanelor care sufera de o tulburare psihica.

Ambele au un caracter psihologic, insa

consilierea psihologica este un demers profilactic, psihoterapia este un demers curativ.

In consilierea psihologica, psihologul merge in directia prevenirii unei crize sau a unei probleme mai grave. In psihoterapie se merge pe tratarea problemelor care s-au declansat deja.

Este vreo diferenta intre psihoterapie si consiliere psihologicaSa va dau un exemplu:

O mama care are un copil extrem de energic care o solicita incontinuu. Ca urmare a solicitarilor continue, mama este obosita si coplesita. In timp, aceasta coplesire si oboseala se transforma incet in neputinta si descurajare, intr-o senzatie de pierdere a controlului.

Daca aceasta mama vine la psiholog cat de repede simte ca incepe sa ii fie greu, printr-un proces de consiliere psihologica e posibil sa gaseasca impreuna cu psihologul resursele, uneltele si strategiile care sa o faca sa redobandeasca controlul situatiei cu care se confrunta. E foarte probabil ca intr-un timp mai scurt sa simta ca, desi e greu, nu e imposibil sa se descurce cu un copil energic.

Daca aceeasi mama vine la psiholog atunci cand sentimentele de neputinta si descurajare s-au acumulat intr-o stare de depresie sau atacuri de panica, atunci se poate vorbi de un proces de psihoterapie – atat depresia cat si atacurile de panica fiind tulburari afective.

O interventie de tipul consilierii psihologice poate preveni asadar aparitia unor probleme mai grave. E diferenta intre a merge la medic imediat cand simti ca ceva nu e in regula (cand adesea, cu minim de interventie dificultatile dispar) sau a merge doar atunci cand simti ca nu mai poti (caz in care va fi nevoie de tratament mai indelungat).

Cei mai multi parinti simt o oarecare anxietate cand e vorba de a apela la un psiholog. Anxietatea aceasta e CEEA CE NU VRETI sa transmiteti copiilor. Asa ca incercati sa ramaneti neutru in expunere, daca anxietatea e prea mare si va impiedica sa fiti chiar entuziasmat de mersul la psiholog 🙂

Va sugerez sa incepeti prin a familiariza copilul cu ideea de psiholog si de consiliere psihologica ca fiind o meserie ca oricare alta. L-as intreba:

Stii ce face un psiholog? Poate stie, poate nu. Daca nu stie ii spunem:

“Psihologul e o persoana care ii ajuta pe copii si pe parinti sa rezolve o problema sau o dificultate care ii deranjeaza pe ei sau pe cei din jurul lui”.

Nu sunt deloc adepta transmiterii ideii de doctor. Psihologul nu e un doctor, dar nu inseamna ca nu ne putem folosi de comparatii. As spune asa:

Stii cum e: cand ne doare maseaua mergem la stomatolog, cand ne doare capul sau burta mergem la medic, cand avem probleme cu masina mergem la mecanicul auto (folositi ce comparatii sunt cele mai aproape de copil), iar cand avem dificultati legate de cum vorbim unii cu altii, de cum ne comportam unii cu altii, cand ai dificultati la scoala sau cu colegii mergem la psiholog.

Pentru aceia dintre voi (mai putini) care nu mergeti la psiholog cand aveti probleme ci mergeti inainte ca ele sa apara, as face paralela psiholog – educator.

Asa cum invatam ce anume trebuie sa mancam pentru a fi sanatosi, sau cum sa ne ingrijim pielea, sau cum sa desenam, sa inotam, la fel putem invata cum sa ne facem prieteni, cum sa vorbim frumos cu ceilalti, etc.

Depinde de multi factori. Unul dintre ei este varsta copilului.

  • Daca copilul are pana in 3 ani terapia va fi in principal cu parintii. Copilul nu poate inca vorbi, ori psihoterapia e o terapie prin vorbe. Sau cum spunea o clienta de-a mea: doctorul trateaza cu medicamente si psihologul cu vorba.
  • Intre 3-7 ani cel mai adesea copilul si parintii vin impreuna. La varsta aceasta cel mai adesea ceea ce facem in cabinet in 50 minute cu copilul are efect maxim inca vreo 10 minute dupa ce iese din cabinet. Copilul uita, copilul nu poate transfera informatia de la o situatie particulara la alta situate particulara, nu poate generaliza si mai ales nu poate fi consecvent. Nu pentru ca ar avea vreo deficienta, ci pentru ca e copil. Si nu poate avea singur grija de sine. Are nevoie de parinti care sa o faca in continuare. Drept urmare, chiar daca parintele uneori nu va fi prezent la sedinte, va primi si el un feedback consistent despre ce s-a facut in sedinta respectiva si cum sa continue acasa.
  • deja cand e scolar, lucrurile se schimba. Memoria lui e mai indelungata, incepe sa poata face transfer intre situatii si poate si sa generalizeze. Consecventa inca se invata, asa ca in continuare e nevoie de parinti. Numai ca e posibil ca sedintele sa fie preponderent cu copilul, urmate de 10-15 minute cu mama sau cu parintii in care sa stie si ei ce am facut si ce trebuie sa urmareasca in continuare.

Alti factori ar fi: natura problemelor, gradul de conflict parinte-copil si temperamentul copilului. Acestea sunt particularitati care se discuta cu psihologul.

Cel mai bun raspuns pe care vi-l pot da se afla sintetizat in acest articol.

La prima sedinta de terapie copilul nu este prezent. Chiar daca dificultatile si ingrijorarile se refera la el. Exista mai multe argumente pentru care nu e de dorit sa fie si el prezent

  • parintele poate vorbi liber, fara restrictii despre dificultatile cu copilul. Daca copilul ar fi de fata ar interveni o oarecare cenzura din partea parintelui. Ori cenzura cand incercam reciproc sa culegem cat mai multe date si informatii nu face bine.
  • psihologul nu poate sti care va fi cursul ulterior al sedintelor, intrucat nu stie despre ce probleme e vorba. Daca psihologul nu stie, nu stie nici parintele, asa ca inca nu are ce sa ii spuna copilului
  • la finalul primei sedinte psihologul va va spune cum sa-i vorbiti copilului pe limba lui astfel incat sa cresteti sansele de participare ale acestuia

Intotdeauna, in masura in care acest lucru e posibil, e de dorit sa participe ambii parinti. Nu intotdeauna e posibil, si orice psiholog intelege acest lucru. Nu va fi un criteriu de excludere. Ambii parinti e varianta ideala intrucat de cele mai multe ori mama si tata au viziuni si perspective usor diferite asupra problemelor sau relationeaza usor diferit cu copilul si e important de vazut si inteles acest lucru.

La finalul primei sesiuni psihologul va va informa daca e necesar sa vina si copilul la sesiunile ulterioare.

Exista cateva dimensiuni ale vietii la care parintii se pot uita pentru a evalua starea copiilor:

  • dimensiunea fizica si mentala: are copilul toate achizitiile specifice varstei? (achizitiile pe care alti copii le au). Vorbeste la varsta potrivita? Merge singur? Este curios? Pune intrebari?
  • dimensiunea emotionala, afectiva: care este starea lui afectiva? E binedispus, vesel, jucaus sau e mai degraba trist si melancolic?
  • dimensiunea sociala: are prieteni? Isi face usor prieteni? Ii place sa se joace cu alti copii?
  • dimensiunea inter-personala: ce fel de relatie aveti cu copilul? Dar celelalte persoane responsabile de ingrijirea lui? Relatiile sunt armonioase sau conflictuale?

Evaluarea starii socio-emotionale a copiilor poate fi evaluata si cu instrumente obiective, instrumente care permit psihologului sa va informeze obiectiv despre cum anume este copilul dumneavostra in raport cu alti copii de aceeasi varsta. Aceasta evaluare se poate face folosind teste psihologice, chestionare, observatii si discutii cu dumneavoastra sau cu copilul.

Numarul de sedinte variaza mult in functie de natura problemelor, insa va pot spune despre primele sedinte de terapie ca vor fi diferite de celelalte.

Indiferect ca e vorba de psihoterapie sau consiliere psihologica pentru copii sau psihoterapie sau consiliere psihologica pentru parinti sau familie,

prima sedinta de psihoterapie sau consiliere psihologica are loc intotdeauna cu parintii (fara copil).

Ideal ar fi sa participe ambii parinti, daca nu e posibil, atunci indicat e sa vina acel parinte care petrece cel mai mult timp cu copilul si care are cele mai multe responsabilitati in viata de zi cu zi a copilului (de regula mama).

Exista cazuri in care o singura sedinta de consiliere are loc. Acest lucru se intampla atunci cand parintii au intrebari concrete si primesc raspuns in aceasta sedinta. Alteori ajung la concluzia ca nu li se potriveste abordarea psihoterapeutica sau nu le place psihologul.

Cel mai util ar fi sa intrebati psihologul dupa prima sedinta care este estimarea lui cu privire la numarul de sedinte de terapie.

Puteti citi mai multe despre un demers tipic de evaluare psihologica aici.

Exista mai multe semnale pe care le are un parinte cand vine vorba de propriul copil si de starea lui de bine sau starea de bine a intregii familii:

  • uneori stie instinctiv ca lucrurile sunt in neregula
  • alteori nu stie sigur ca ceva e in neregula, dar “vede” consecinte
    • simte ca nu mai facea fata trairilor contradictorii
    • certurile in familie sunt multiple si frecvente
    • copilul e prea agitat sau prea linistit
    • copilul nu are prieteni
    • copilul e mai tot timpul frustrat si iritate
  • trece prin evenimente de viata majore cum ar fi
    • divort
    • moartea cuiva apropiat
    • incepe scoala, incepe gradinita.
  • uneori poate exista un diagnostic de sanatate mentala: anxietate, adhd
  • alteori ceva e “prea mult” sau “prea putin” fata de ce credem noi ca ar trebui sa fie sau fata de ce cred cei din jur ca ar trebui sa fie.

Astfel de ganduri, sau nelinisti, nelamuriri nu inseamna neaparat ca aveti probleme, nu inseamna neaparat ca aveti copii cu probleme, dar sunt niste semnale de alarma. Ca orice alte semnale de alarma, pot fi false sau adevarate.

Un psiholog poate ajuta in prima instanta chiar aici, in a va lamuri daca semnalul de alarma e fals sau adevarat. Daca semnalul de alarma e fals, foarte bine, puteti dormi linistiti, daca e adevarat iar e bine, ca are cine sa va ajute si sa va fie aproape.

Puteti citi un raspuns mai complet aici.

Lista de intrebari frecvente este in continua actualizare. Daca aveti o intrebare specifica la care ati dori raspuns, o puteti trimite completand formularul de mai jos:

Leave a Reply