psiholog copii cluj

În 2015, Child Mind Institute a publicat un raport privind sănătatea mentală la copii. Conform raportului (cifrele sunt referitoare la SUA):

  • 17 milioane de copii sub 18 ani sunt afectaţi de o tulburare mentală
  • cele mai frecvente tulburări mentale sunt
    • tulburările de anxietate
    • tulburările de comportament şi tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate
    • tulburări afective (depresie şi tulburarea bipolară)
    • tulburări de alimentaţie
  • vârsta medie de debut a acestor probleme este de
    • 6 ani în cazul tulburărilor de anxietate
    • 11 ani în cazul tulburărilor de comportament şi a ADHD
    • 13 ani  în cazul tulburărilor afective
    • 15 ani pentru consumul de substanţe age of onset

Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente tulburări mentale la copii şi au cea mai fragedă vârstă de debut, dar cu toate acestea sunt unele dintre cele mai puţin diagnosticate tulburări. Asta pentru că pot fi uşor ascunse sub preş cu motive de genul:

  • Ce copil cuminte!
  • Aşa e el, mai timid!
  • Probabil o să-i treacă!

E o statistică, veţi zice poate. Aşa e, e o statistică. Pare să existe în zilele noastre un curent destul de puternic CONTRA statisticilor. Unele păreri contra ţin de teoriile conspiraţioniste, cum că defapt cineva sau ceva ne manipulează şi încearcă să ne influenţeze (pentru a trage foloase de pe urma noastră). Eu cred că în principal statisticile sunt incomode. Ne pun în faţa unei evidenţe şi nu ne place, pentru că atunci când recunoaştem că există o problemă avem doar două opţiuni:

– fie reformulăm lucrurile în aşa fel încât să rezulte că DEFAPT nu avem o problemă (statistica e falsă, urăsc diagnosticele, nu copilul meu are o problemă, societatea are!)

sau

– începem să rezolvăm problema.

Prima cale e şi mai uşoară şi mai rapidă, aşa că nu e de mirare că cei mai mulţi o aleg. Cea de-a doua cale e anevoioasă, presupune efort, curaj, determinare, perseverenţă. Să iau copilul, să îl duc la psiholog, să îi dau explicaţii despre ce se va întâmpla acolo, să merg de câteva ori la Cabinetul de Psihologie, etc

Pentru mine statistica nu este nici bună, nici rea, este o unealtă. O unealtă de ajutor în a creşte gradul de conştientizare asupra problemelor cu care se confruntă copiii noştri. Nu cred că un copil e un diagnostic. Dar cred cu putere că un copil care primeşte un diagnostic la timp are şanse mult mai mari de a depăşi dificultăţile prin care trece, şanse mult mai mari de a nu ajunge ca problemele să se cronicizeze. Eu zic să nu aşteptaţi să le treacă copiilor problemele. Pentru că atunci când se intervine la timp, intervenţia este si mai rapidă şi mai eficientă!

Sursa foto: http://www.speakupforkids.org/report.html

Comments

comments