Cand o mama ramane singura psiholog cul
In weekend am ramas singura. Cand zic singura inseamna SI fara sot SI fara copil. Am cochetat putin cu ideea de a ma alatura sotului dar mi-a trecut repede. De cat timp n-am mai stat singura? Cam de multa vreme…
Nu mi-e frica sa stau singura din niciun punct de vedere. Nu mi-e frica de hoti si mai ales nu mi-e frica de mine. Pentru ca asta inseamna sa fii singura. Sa stai tu cu tine. Ceea ce uneori poate fi infricosator.

Nu a fost dintotdeauna asa. O buna bucata din viata mea imi era ingrozitor de frica sa stau singura. De hoti nu ma temeam nici atunci, dar cred ca ma temeam mult mai tare de mine insami. Ma temeam de ce-o sa-mi zica mintea cand ramanem doar noi doua, una cu cealalta. Nu vorbea frumos cu mine. Nu vorbeste nici acum intotdeauna frumos, dar am invatat sa nu ii mai dau intotdeauna crezare.

Acum, nu numai ca nu-mi este frica de singuratate, am ajuns sa pretuiesc si sa imi doresc singuratatea. Doar atunci cand raman eu cu mine, cand nu mai e niciun copil de ingrijit, niciun sot de ascultat, nicio sarcina de facut, atunci ma pot intoarce la mine.

La mine nu-i un loc intotdeauna placut.

Uneori e atat de dureros incat plang.

Dar plang eu pentru mine, neasteptand nimic de la nimeni, ca nu e nimeni sa-mi ofere consolare. Daca nu e nimeni, mi-o ofer eu. Exista o anumita calitate a consolarii pe care ne-o putem oferi fiecare in siguratatea lui, greu de explicat dar care se simte intr-un anume fel, diferit de consolarea primita de la altii. Consolarea interioara, compasiunea si intelegerea pe care ne-o putem noi oferi noua e acolo intotdeauna, doar ca adesea sta ascunsa. Suntem mai obisnuiti sa cerem din exterior decat din interior, de aceea multui nici nu stim ca o avem in noi.

Uneori e infricosator

Ca atunci cand mintea mea incepe sa se intrebe oare sunt ok cei doi oameni ai mei iubiti? Oare e soseaua curata? Oare e destul lichid de frana? Sigur, sub toate astea sta cea mai mare frica dintre toate fricile. Daca ii pierd?

Uneori e bucurie.

Sa te trezesti si primul lucru pe care sa-l faci e sa faci un dus prelungit, apoi sa bei cafeaua uitandu-te la ploaie e un lux pe care multe dintre noi nu-l avem. Sunt altele mai importante: un mic dejun de pregatit, un copil de trezit prin imbratisari si pupici, haine de pregatit, pachete de mancare de pus.

Adesea e liniste. 

Nu-i intotdeauna placut cand sunt cu mine, dar gasesc aici o liniste pe care mi-e greu sa o gasesc atunci cand alerg intreaga zi intre a fi mama, a fi psihoterapeut, a fi sotie, sora, prietena, copilul parintilor mei. Linistea asta vine dintr-un gand care imi spune “asta este!”. Dar este spus cu toata fiinta mea si difera de resemnatul “asta este!”. E un soi de de acceptare – nu ca-i ok sau nu-i ok cand ramai singur, ci este cum este, fara sa fie bine sau rau.
Ca mame, ramanem arareori singure. Atat de rar, incat uitam cum e sa fii singur. Uitam cat de placut si de dureros poate fi.
Cand nu mai ramanem singure cu noi pierdem capacitatea noastra de a oferi grija unei persoane care ramane mereu pe ultimul loc: noi insine.
In practica mea terapeutica ma intalnesc mereu cu mame carora le e frica sa ramana singure. Si adultilor le poate fi frica de hoti, de intuneric sau de a se intampla ceva groaznic cat sunt singuri. Dar mult mai adesea ma intalnesc cu mame care tanjesc dupa a fi singure. Care tanjesc dupa linistea care ti-o da lipsa de presiune ca “trebuie” sa faci ceva (intotdeauna pentru altii). Paradoxul este ca, chiar atunci cand reusesc sa ramana singure, nu mai stiu “cum se face lucrul asta”.
Primul impuls e sa alerge sa faca ceva: sa mearga la cumparaturi, la manichiura, sa sune o prietena, sa iasa in oras. Sunt extrem de importante si cele de mai sus, dar ele nu sunt “a sta singura”. Inseamna a-ti umple singuratatea cu actiuni care sa nu te lase sa ramai singura cu tine.

De ce, desi tinjim dupa a ramane singure, o facem atat de rar?

“Poate nu-ti iubesti destul copilul. Sau sotul. De-aia tanjesti dupa singuratate”

poate fi un gand. Rostit fie de cineva din exteriorul nostru sau chiar de catre noi insine. Ganduri de genul acesta arunca umbra vinei asupra dorintei de a ramane singura. Dar daca nu-i iubim, de ce imi sare inima din piept cu bucurie gandindu-ma ca placerea asta de a sta singura va fi intrerupta? Intrerupta iar de sirul de pupici, imbratisari, convorbiri lungi sau scurte, pachete de mancare si haine murdare?

Dragostea de sine si dragostea de ceilalti nu se exclud, se completeaza.
Cred chiar ca ma pot hazarda sa spun ca ambele cresc.

Cand ii iubesc pe ceilalti si uit de mine mi se face dor de mine.

Cand ma iubesc pe mine si uit de ceilalti mi se face dor de ceilalti.

Nu-i nicio dragoste mai importanta decat alta. Sunt ambele ale noastre si e munca fiecaruia dintre noi sa le acceptam si mai apoi sa le integram in povestea noastra.

Nu ramanem singure fiindca avem pana si in astfel de momente asteptari de la noi insine.

Sa ne simtim bine, sa ne bucura, sa profitam la maxim. Doar ca singuratatea vine, cum spuneam, nu doar cu lucruri placute, vine si cu lucruri mai putin placute.
Practica terapeutica mi-a dat privilegiul sa ma intalnesc cu multe mame. Mame dedicate, care isi iubesc familia si copilul pana in punctul in care au ajuns sa nu se mai iubeasca pe sine. Nu mai stiu cum sa o faca sau se simt vinovate daca o fac.
Stiti care am constatat ca e opusul dragostei de sine? Nu dragostea de ceilalti. Este depresia si insingurarea (care este fundamental diferita de singuratate).
Exista un paradox al singuratatii, uneori trebuie sa reinvatam sa stam singure cu noi. Pentru acest lucru uneori e nevoie sa fim cu cineva care sa ne ajute sa fim singure cu noi insine si cu gandurile noastre. Cred ca acesta este unul dintre marile daruri ale psihoterapiei: ne permite sa fim singuri cu gandurile noastre langa cineva.
Ce e in voi atunci cand ramaneti singure? E liniste? E disperare? E bucurie? E tristete?
NOTA:
Daca v-a placut articolul, dati share si altora, poate le prinde bine! Daca vreti sa fiti la curent cu articolele mele, dati subscribe la newsletter.
Daca va intereseaza cursul de parenting “Invatarea incepe la nastere” va puteti inscrie aici.

Comments

comments