Să ne ajutăm copiii să exprime ceea ce simt

emoțiile sunt importante, sunt folositoare am văzut data trecută. Cum să îi convingem și pe copii că e așa, am discutat. Dar cum facem să le aflăm? Dacă copilul nostru nu vrea să împărtășească cu noi ceea ce simte? Sau dacă nu știe cum să o facă?

Practica și experiența profesională m-au învățat că e important să rafinăm exprimarea emoțiile de timpuriu, să ne învățăm copiii (și pe noi, de asemenea) că emoțiile trec dincolo de mă simt bine/ rău, dincolo de supărat/ bucuros. De ce?

  • Fiecare emoție are propriia ei formă de manifestare – unele sunt mai liniștite cum e tristețea sau rușinea, altele sunt mai vulcanice cum e furia sau entuziasmul
  • Fiecare emoție vine cu un set distinct de comportamente – îngrijorarea și frica vin adesea la pachet cu comportamente de retragere sau evitare, în vreme ce furia vine adesea la pachest cu comportamente agresive
  • Pentru fiecare dintre emoții avem metode diferite de gestionare, având în vedere forma comportamentală atât de diferită cu care sunt asociate.

www-parintecuminte

Citeste mai departe >>

De ce pârăsc copiii și ce e de făcut

Care dintre voi nu ați avut sentimente amestecate când copilul a venit să vă spună despre ce a făcut un coleg de clasă, fratele sau sora, vecinul sau bunica? Pe de o parte probabil simțeați nevoia să smulgeți și mai multe informații și să îl încurajați să vorbească despre ceea ce îl supără, pe de altă parte însă nu doreați să îl încurajați să pârască. De ce pârăsc copiii? Care sunt motivele lor? Ce putem face să îi oprim să pârască dar nu să ne informeze?

De ce pârăsc copiii? Cam din aceleași motive pentru care bârfesc adulții.

Nu vi se pare că pâra la copii seamănă mult cu bârfa la adulți? Când suntem la modul autentic interesați de binele cuiva din jurul nostru, e posibil să discutăm despre acea persoană cu cei apropiați, scopul fiind acela de căuta împreună modalități prin care să o putem ajuta. Dacă însă începem să discutăm despre o persoană cu alții în scopul discreditării ei sau în scop de amuzament (pe seama ei) se cheamă că bârfim. Citeste mai departe >>

La ce sunt bune emoțiile (explicată de şi pentru un copil de 8 ani)

mother-child-talking-rex-resized-600Primele ședințe de consiliere psihologică sunt întâlniri de cunoaștere și de identificare a dificultăților din familie. Uneori părintele poate să exprime cu ușurință care e problema, alteori e nevoie de întrebări ajutătoare din partea mea. În tot aceste proces de cunoaștere, am remarcat că multor părinți le vine destul de ușor să vorbească despre ce face sau nu face bine copilul, în schimb le e mult mai dificil să vorbească despre ce simte copilul. De multe ori fiindcă nu știe ce simte copilul (nu l-a întrebat niciodată), alteori fiindcă nici nu s-a gândit că ar conta în vreun fel.

Gândiți-vă și voi, cât de des vă întrebați copiii ”Cum a fost azi la școală/ gradiniță?” sau ”Ce-ai făcut azi la școală/ gradiniță?” vs. cât de des îi întrebați ”Cum te-ai simțit azi la școală/ gradiniță?”. De ce i-ați întreba? De ce e util să știm cum se simt copiii noștri?  Citeste mai departe >>

ADHD – între mit și realitate, între ignoranță și stigmă

0709PARENTage adhdADHD este un termen folosit pentru a descrie un tipar comportamental caracterizat printr-un nivel neadecvat de hiper-activitate, neatenție și impulsivitate. E un termen prin care sunt adesea caracterizați acei copii cărora le este extrem de dificil să se concentreze, să fie atenți, să stea locului, să urmeze instrucțiuni sau să își controleze comportamentele impulsive. Ce este ADHD, este real sau e o invenție a zilelor noastre? E o boală sau o scuză pentru justificarea unor comportamente nepotrivite?

Ce este ADHD?

ADHD vine de la ”Attention Deficit Hyperactivity Disorder”, adică Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate și se caracterizează printr-o perturbare semnificativă și pervazivă a trei mari domenii:

  • domeniul atenției
  • domeniul impulsivității
  • domeniul hiperactivității.

Citeste mai departe >>

Cum să le vorbim copiilor despre prima zi de școală?

Gândițfirst_day_at_school_a_new_milestonei-vă pentru o secundă la cum v-ați simțit înainte de a merge în concediu. Eu una, înainte de concediu, excursie sau călătorie sunt foarte entuziasmată. Îmi place să fac planuri, să caut locuri, să visez cu ochii deschiși la ce minunat va fi! Pe măsură ce se apropie ziua plecării încep îngrijorările. Oare o să fie ok drumul? Oare o să ajungem cu bine la destinație? Dacă se strică mașina pe drum? Dacă se prăbușește avionul? Dacă ne îmbolnăvim pe-acolo? Dacă am uitat ceva esențial? Dacă ne rătăcim?

Aceste gânduri generează o anxietate anticipatorie (teamă față de ce s-ar putea întâmpla în viitor), stare pe care cel mai probabil mulți copii o simt pe măsură ce prima zi de școală se apropie tot mai mult. Sub starea generată de începerea școlii, de regulă, se pot ascunde două mari temeri ale copiilor: teama de necunoscut și teama de a fi separați de părinți. Citeste mai departe >>