ADHD – între mit și realitate, între ignoranță și stigmă

0709PARENTage adhdADHD este un termen folosit pentru a descrie un tipar comportamental caracterizat printr-un nivel neadecvat de hiper-activitate, neatenție și impulsivitate. E un termen prin care sunt adesea caracterizați acei copii cărora le este extrem de dificil să se concentreze, să fie atenți, să stea locului, să urmeze instrucțiuni sau să își controleze comportamentele impulsive. Ce este ADHD, este real sau e o invenție a zilelor noastre? E o boală sau o scuză pentru justificarea unor comportamente nepotrivite?

Ce este ADHD?

ADHD vine de la ”Attention Deficit Hyperactivity Disorder”, adică Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate și se caracterizează printr-o perturbare semnificativă și pervazivă a trei mari domenii:

  • domeniul atenției
  • domeniul impulsivității
  • domeniul hiperactivității.

Citeste mai departe >>

Cum să le vorbim copiilor despre prima zi de școală?

Gândițfirst_day_at_school_a_new_milestonei-vă pentru o secundă la cum v-ați simțit înainte de a merge în concediu. Eu una, înainte de concediu, excursie sau călătorie sunt foarte entuziasmată. Îmi place să fac planuri, să caut locuri, să visez cu ochii deschiși la ce minunat va fi! Pe măsură ce se apropie ziua plecării încep îngrijorările. Oare o să fie ok drumul? Oare o să ajungem cu bine la destinație? Dacă se strică mașina pe drum? Dacă se prăbușește avionul? Dacă ne îmbolnăvim pe-acolo? Dacă am uitat ceva esențial? Dacă ne rătăcim?

Aceste gânduri generează o anxietate anticipatorie (teamă față de ce s-ar putea întâmpla în viitor), stare pe care cel mai probabil mulți copii o simt pe măsură ce prima zi de școală se apropie tot mai mult. Sub starea generată de începerea școlii, de regulă, se pot ascunde două mari temeri ale copiilor: teama de necunoscut și teama de a fi separați de părinți. Citeste mai departe >>

Momentul de echilibru în parenting

tightrope-walker-over-white-outline-38008412 (1)Cred că pentru orice părinte există un moment în care simte că se clatină, în care simte că se află pe linia aceea vagă și nedefinită între a-și proteja copilul pe de o parte și a-l lăsa liber și independent pe de altă parte. Defapt cred că sunt mai multe astfel de momente și e foarte greu să ajungem, dacă ajungem vreodată, să simțim că am trecut, că am ”depășit” acest prag.

Când avea 1 an am dus-o la creșă. A fost prima dată când am simțit că am trecut cu adevărat linia aceea difuză și vagă între a fi un părinte sensibil și protector și a fi un părinte-educator, care se retrage când e cazul. Am plâns, m-am îngrijorat, m-am învinovățit, deh, ”ce fel de mamă o fi aceea care-și duce copilul la creșă atât de mic?” Ea? Abia aștepta să meargă la creșă, i-a plăcut dintotdeauna să fie printre oameni, indiferent de vârstă. Mie… s-a părut că a fost cel mai greu moment de de până atunci. Dar asta până la următorul prag. Citeste mai departe >>

17 Aug
2016
Posted in: general
By    No Comments

Managementul reacţiilor anxioase în situații de stres școlar

atelier individual managemetul anxietatii pentru copii parintecuminteTeste, evaluări, vorbit în faţă clasei, a răspunde la ore sunt situaţii tipice cu care copiii se confruntă zilnic la şcoală şi care frecvent pot cauza reacţii specifice de stres – dureri de stomac, dureri de cap, senzaţie de vomă, refuzul de a merge la şcoală, stări intense de teamă.

Se pare că anxietatea, teama, îngrijorarea şi chiar frica care apare în diverse situaţii şcolare este în mare măsură un răspuns învăţat. Această înseamnă că, deşi nu vrem acest lucru, copiii au învăţat să se teamă de situaţiile în care se confruntă cu o evaluare sau cu un test şi uneori chiar să facă tot posibilul să le evite. Uneori această evitare ia formă durerilor de stomac, a palmelor umede sau a gândirii de tipul „Nu ştiu nimic” (deşi copilul a învăţat), „O să iau o notă mică”, „O să mă blochez”. Unii copii plâng. Alţi copii devin brusc bolnavi. Citeste mai departe >>

Cum e cu pedepsele și recompensele – partea 2

egeszseg2Ca să putem înțelege lumea din jurul nostru avem nevoie de principii. Ca să putem influența lumea din jurul nostru avem nevoie să acționăm. Cînd vine vorba de copiii noștri, ne dorim să poată face sens de lumea în care trăiesc – adică să le insuflăm principii (să nu minți, să fii responabil, să fii altruist, să fii înțelegător, etc). Ca aceste principii să nu rămână la nivel de discuții filozofice e nevoie ca ei să le pună în practică, adică e nevoie să împartă jucării (pentru a învăța în timp altruismul), să ofere ajutor dacă cineva îl cere (pentru a învăța empatia), să nu lovească sau să rănească pe cineva (pentru a învăța grija pentru semeni), să își aranjeze lucrurile în cameră (pentru a învăț a responsabilitatea).

În tranziția de la principii (discuții) la acțiuni (comportamente care se văd) intervine o operație esențială: învățarea. Există mai multe modalități prin care copiii învață: Citeste mai departe >>